“Căpitanul” Mihai Silvășan își anunță retragerea din activitatea sportivă din motive de sănătate!

Mare pierdere pentru baschetul clujean, dar și cel românesc. Baschetbalistul clujean Mihai Silvășan, căpitan al naționalei României de baschet masculin și al echipei U-Banca Transilvania și unul dintre idolii tribunelor din Sala Sporturilor “Horia Demian”, a decis să își încheie activitatea sportivă anul acesta, la 30 ani, din motive medicale, precizând că în timpul actualului sezon problemele sale de sănătate s-au acutizat și nu a dorit să riște.

mihai silvasan

“Silvă” a declarat într-un amplu interviu acordat site-ului oficial al clubului la care s-a consacrat, u-mobitelco.ro, că va dori să rămână aproape de terenul de joc, în calitate de antrenor.

A adunat 8 titluri de campion național la juniori, a debutat la 17 ani în Divizia A și a ajuns să fie selecționat și în naționala de seniori, unde a fost în ultimii ani liderul tricolorilor.

“Era in 1996 cand am inceput. Inca eram innebunit de filmele cu karate, cu Bruce Lee si cu Van Damme, practicam si eu arte martiale. Atunci se infiinta ProBaschet, cu Ghita Muresan, Horia Rotaru si altii, insa dintre ei doar pe Ghita Muresan il stiam, ca tot romanul, mai ales ca era si el clujean. Inainte nu avusesem deloc tangente cu baschetul si atunci mama mea a vazut o reclama la televizor, la NCN, se vorbea despre proiectul ProBaschet si m-a intrebat daca nu vreau sa incerc, ca se saturase sa ma tot vada batandu-ma la karate, m-a indemnat sa incerc ca e totusi un sport de echipa, sa vad daca imi place. Si am zis ca incerc. A fost dragoste la prima vedere, mi-a placut competitia, mi-au placut antrenorii, tot! Aveam 11 ani si nicio tangenta cu niciun sport de echipa, in afara de un esec la fotbal, unde am fost refuzat in clasa a patra, eu fiind mai ‘durduliu’, sa zic asa… A fost preselectia asta la ProBaschet si, dupa scurt timp, am ajuns la Voicu Moldovan”, a rememorat Silvă în ultimul său interviu în calitate de jucător al echipei “U” BT Cluj-Napoca.

Despre cariera la “U”

“E foarte greu pentru mine să vă raspund în acest moment. E un mod de viață deja, e o extensie a mea, este lucrul din care fac eu parte! Poate că peste un an, daca o sa ma intrebati, o sa am un raspuns mai complet, inca nu imi dau seama ce a insemnat pentru mine toata aceasta perioada in care am fost loial unei singure echipe”.

Cea mai mare bucurie, titlul din 2011…

“De departe, cea mai mare bucurie si cea mai puternica amintire este finala castigata in 2011! Orice cos frumos, oricat ar fi de decisiv, nu se poate apropia de acel moment. Pentru asta luptam, asta e sportul de performanta si competitia. De departe, acel moment l-as imortaliza!”.

Regrete la final de carieră

“Nu am fost cel mai bun jucător de baschet din lume, deci regrete există multe. Tot timpul îți spui că puteai face mai bine anumite lucruri. Regret ca nu am câștigat mai multe titluri, că nu mi-am ajutat mai mult echipa și regret sezonul acesta! Pentru noi, a fost o lovitură, nimic nu prevestea acest final, în ultimii 7-8 ani am mai ieșit din sferturi, însă terminasem prost sezonul regulat, nu eram favoriți. Anul acesta, însă, nimic nu prevestea ce se va intampla, inca nici nu mi-am revenit, nu am digerat evenimentele… Este si asta o dezamagire, insa trebuie sa mergem mai departe”.

Planuri de viitor?

“Îmi doresc să antrenez și cred că pe acest drum voi merge. Nu mă încântă ideea de a lucra cu copii, nu pentru că nu mi-ar place, ci pentru că sunt două job-uri diferite, cred eu, antrenor de copii și antrenor de seniori. Partea de antrenorat de copii nu prea o știu, nu m-aș descurca, însă cu antrenori de seniori am trăit practic o viață, am avut ocazia să lucrez cu antrenori foarte buni, ma documentez si fac tot felul de cursuri, deci cred ca mai degraba pe aceasta directie voi merge. Ma intereseaza si dezvoltarea tinerilor, invat lucruri si in acest domeniu, insa nu vorbesc de juniori mici, ci mai degraba de cei de 16-18 ani”.

Un mesaj pentru fani

“Vreau să le mulțumesc din suflet că au fost alături de mine și de echipă în acești ultimi 13 ani, este acel nucleu de suporteri care au fost alături de noi și la bine, dar mai ales la greu. Pentru mine, au fost un motiv de a merge mai departe în fiecare an, un motiv de mândrie să știu că avem cel mai numeros public de baschet din țară, un element de motivare înaintea unor meciuri grele din play-off! Și acum îmi amintesc cu emoție, mi se face pielea de găină când rememorez ce a fost în sală atunci când am câștigat titlul cu Asesoft… Acel moment și altele în care publicul a exaltat vor fi amintirile mele pe care o sa le pot impartasi nepotilor mei! Ca sa rezum mesajul meu pentru fani – un “Multumesc!” cu M cat se poate de mare!”.

Interviul integral poate fi citit AICI.

Leave a Reply

Loading...
Top