Căutarea şi deshumarea fraţilor Şuşman, ucişi de Securitate în 2 februarie 1958

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează începând cu ziua de 18 august 2014 o acţiune de investigaţii arheologice în satul Tranişu, com. Poieni, jud. Cluj. Scopul operaţiunii constă în reluarea şi continuarea cercetărilor pentru descoperirea şi deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale lui Toader şi Avisalon Şuşman, ucişi de Securitate în 2 februarie 1958.

cadavrele victimelor

Toader şi Avisalon Şuşman s-au născut în satul Răchiţele, jud. Cluj, fiind doi dintre cei cinci copii pe care i-au avut împreună Teodor şi Ecaterina Şuşman. Conform actelor de stare civilă, Toader s-a născut în 1 octombrie 1923, iar Avisalon în 27 aprilie 1928. Niciunul dintre ei nu a fost căsătorit. Familia Şuşman a fost una dintre cele mai înstărite din zona Huedinului. Până în 1945, Teodor Şuşman deţinuse funcţia de primar al comunei Răchiţele. Îl regăsim în această postură în timpul guvernărilor liberale (1922-1928, 1930-1934) şi apoi în toată perioada războiului (1939-1945). După constituirea structurilor comuniste locale, tocmai această condiţie materială mai bună, care oferea o anumită independenţă în relaţia cu statul, a devenit sursa problemelor. Puterea comunistă nu avea nevoie de indivizi independenţi şi cu influenţă în comunitate, ci de o masă amorfă şi controlabilă. Din această perspectivă, Şuşman era un clasic “duşman de clasă”.

Primele represalii au constat în înlăturarea sa din funcţia de primar, în 1945, pentru ca apoi să urmeze alte abuzuri de care nu au fost străini şi câţiva consăteni care, din oportunism şi dorinţă de parvenire, au devenit instrumente ale noului regim politic. Consecinţa acestor acțiuni a dus la radicalizarea atitudinii lui Teodor Şuşman faţă de puterea comunistă. Ceea ce îl făcea şi mai indezirabil în percepţia autorităţilor comuniste era, însă, prestigiul şi autoritatea de care se bucura atât în Răchiţele, cât şi în întreaga zonă a Huedinului şi nu numai. Rezolvarea problemei din perspectiva autorităţilor însemna înlăturarea totală a lui Şuşman din viaţa socială prin arestare și încarcerare. În august 1948, Securitatea a încercat să îl aresteze împreună cu câțiva apropiaţi, însă mulţi dintre cei vizaţi au reuşit să fugă şi să se ascundă. De atunci se poate vorbi de constituirea unui grup armat de rezistenţă anticomunistă, condus de Teodor Şuşman, care în anii următori a activat în zona Munţilor Vlădeasa din Apuseni. Grupul a fost alcătuit din mai multe persoane, între care şi trei dintre copiii lui, Traian (arestat în 16 decembrie 1948), Toader şi Avisalon. Teodor Şuşman senior a fost ucis de Securitate în 15 decembrie 1951, iar ultimii rezistenţi din cadrul grupului au fost cei doi fii ai săi, Toader şi Avisalon, uciși la 2 februarie 1958.

Cadavrele lui Toader şi Avisalon Şuşman au fost recuperate a doua zi şi aşezate lângă grajdul care arsese în totalitate. În documentele oficiale se menționează că identificarea cadavelor s-a făcut în prezenţa unui procuror şi că în urma unei autopsii sumare s-a stabilit că “bandiţii au ars de vii”. După unele mărturii, se presupune că victimele au fost lovite şi de gloanţe. Cadavrele arse au fost expuse timp de câteva zile lângă casa familiei Florea, pe un pat de fân. Au fost apoi îngropate într-o groapă comună, săpată de către soldaţi într-
o pădurice aflată în apropiere. Nicio autoritate a administraţiei locale nu a eliberat până în prezent certificate de deces, cei doi fiind consideraţi din punct de vedere legal ca persoane dispărute, însă în viaţă. În cazul în care mormântul va fi descoperit, IICCMER va sesiza Parchetul Militar.

Cercetările din teren vor fi efectuate de o echipă de arheologi şi istorici de la IICCMER: Gheorghe Petrov (coordonator), Marius Oprea, Cosmin Budeancă, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza. Acţiunea va beneficia de sprijinul Primăriei comunei Poieni, a domnilor Dan şi Ghiţă Iancu (Raginoasa SRL, Huedin). La Tranişu se ajunge din șoseaua naţională Cluj – Oradea, urmând spre sud drumul judeţean 764B prin satul Valea Drăganului, pe o distanţă de circa 8,5 km. Accesul pe Dealul Mincii, zona unde se vor desfăşura cercetările arheologice, se poate face pe jos sau cu un mijloc auto de teren, distanţa din drumul judeţean până la obiectiv fiind de cca. 1 km.

 

Leave a Reply

Top