Expoziția de pictură “Retrospectivă Emil Băcilă (1926 – 1990)”, la Muzeul de Artă

Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituție publică de interes judeţean, organizează, în perioada 8 – 26 iulie 2015, expoziția de pictură cu titlul “Retrospectivă Emil Băcilă (1926 – 1990)”.

expozitie emil bacila picturaVernisajul expoziţiei va avea loc miercuri, 8 iulie, ora 19, în prezenţa curatorului expoziției, Vasile Radu și a fiului artistului, Horea Băcilă.

Ultimele trei decenii au însemnat pentru arta românească preocuparea insistentă de-a depăși limitele complexului politico-național moștenit de arta vechiului regim și redescoperirea cu o frenezie nervoasă a căilor noi de însușire ale libertății. Vechile istorii “locale” și “individuale”, percepția lor optimă, s-au erodat, s-au estompat în acest torent al schimbării, care a contrabalansat vechile imagini-simbol ale unei arte naționale, laolaltă cu reprezentanții ei cei mai notorii. Nimic n-a rămas neatins de “complexul vinovățiilor” insurgente care au împins de-a valma filozofia administrării actului artistic, personalități, opere, atitudini creative în subteranele unei istorii de obicei repudiate, aprig contestate.

De numele lui Emil Băcilă, pedagog laborios, personaj profund discret, se leagă cu vocație neostantativă modernitatea reticentă a marilor modele ale artei europene interbelice – dacă n-ar fi decât să amintim figura luminoasă și originalitatea sclipitoare a lui Paul Klee de la Bauhaus-ul din Weimar. Cu o viziune explicită, având o adevărată premoniție a abstractului, Băcilă a aprofundat studiul culorii ca instrument de bază al expresivității artistice, asigurând contactul mediilor studențești cu filoanele modernității fără de care arta noastră „din familia” europeană ar fi încetat să se reproducă din aceiași “bancă genetică” care să-i asigure excelența sa antropomorfică și geografică. În plină dominație a funcției ideologice a artei din totalitarism, Băcilă “a descoperit” excitația stimulatoare a culorii pentru artă, în urma unui stadiu profesional al Academiei Pietro Vanucci din Perugia (1965), și a aprofundat contactele stimulatoare cu cei de la Academia de Artă din Offenbach am Main, mai ales în domeniul gestionării formelor artistice industriale, adăugând un plus de complexitate modernă învățământului de artă clujean.

Creația sa proprie s-a edificat în timp, cu preferință pentru mediile solubile ale acuarelei și picturii în tempera, autorul găsind o “cheie” universală pentru a atinge performanțe cromatice uluitoare, rămânând în sfera unor principii teoretice imuabile, dar obținând eliberarea instinctivă a discursului creator prin gestualitatea acordată unei percepții profund senzoriale. Astfel că, modelul său poate rămâne un model de referință pentru înțelegerea evoluției artei clujene din a doua jumătate a secolului al XX-lea și poate exprima fundamentul valoric spectaculos al succeselor artistice actuale ale artei clujene.

Leave a Reply

Top