Proiectul fotografic al lui Florin Ghenade, Arbori Bătrâni, se înscrie în direcția preocupărilor pentru înțelegerea și studiul peisajului proprie Galeriei Posibilă din ultimii ani.
Expoziția va avea loc în Cluj-Napoca la Fabrica de Pensule, Strada Henri Barbusse 59-61 și Universitatea Sapientia, Strada Matei Corvin 4.
Timp de trei ani Florin Ghenade, alături de Cristian Stănoiu au fotografiat și înregistrat, noaptea, pe plan-film, arbori remarcabili din România. Acest patrimoniu natural și cultural a generat un proiect pe care Galeria Posibilă și curatorul Sandra Demetrescu îl propun în această toamnă, cu o imagine complexă asupra arborilor bătrâni, incluzând atât fotografiile lui Florin Ghenade, cât și video-urile lui Cristian Stănoiu, un preview al albumului care va cuprinde toți arborii fotografiați până în prezent.
Pe parcurs, proiectul a devenit un adevărat laborator interdisciplinar, întrucât acesta vizează totodată conștientizarea valorilor ecologice, biologice, literare și antropologice ale arborilor seculari. Astfel, noile perspective sunt explorate odată cu seria de conferințe ce va însoți evenimentul de la București, susținute de biologul Tibor Hartel și antropologul Ioana Popescu, precum și prin textul scriitoarei Simona Popescu inclus în album.
Proiectul este o încercare de „a documenta documente vii”, fiind pus de către autor sub semnul „împăcării contrariilor” (Coincidentia oppsitorum). Arborii sunt fotografiați în întunericul nopții dar sunt luminați, sunt ascunși dar sunt arătați, sunt documentați dar rămân neînțeleși.
„Coincidentia oppositorum este semnul sub care Florin Ghenade își pune demersul artistic, care ia astfel (și) forma unei meditații pe marginea mediului fotografiei în sine (în speță cea analogică, pe care o practică): privită ca un construct dialectic, fotografia revelează și, în același timp, ocultează, așa cum se constituie între negativ și pozitiv, între ceea ce este captat pe peliculă și ceea ce, inevitabil, nu se dezvăluie privirii. Coexistența contrastelor se regăsește și în subiectul surprins, arborii: priviți ei înșiși ca niște documente, ca martori – muți – ai timpului care a trecut peste ei (sau prin fața lor); copacii seculari devin un tip distinct de memorie – vie – în raport cu care reprezentarea lor capătă statutul de indice (consubstanțial), reînchizând, astfel (chiar dacă doar într-o primă instanță), cercul discursului despre fotografie și deschizându-ne calea către interogație.” – curator Sandra Demetrescu
„Arborii bătrâni sunt de neînlocuit. Este nevoie de sute de ani pentru ca arborele să îşi recapete multiplele valori sociale, culturale, istorice și ecologice. Toate aceste valori pot dispărea definitiv foarte uşor. Arborii bătrâni ar putea trăi mai multe generaţii după noi, reprezentând elemente stabile în vremurile din ce în ce mai schimbătoare şi tulburente. Pentru asta, trebuie să avem grijă de ei, acum”, biolog Tibor Hartel
„Toți acești arbori exemplari. În fond, peisajul tipic românesc, toposul lui vizual nu este nici lanul de grâu, nici turmele păscând în vârf de munte, ci copacul bătrân și umbros, sub care ciobanul sprijinit în bâtă își păzește oile.” antropolog Ioana Popescu
Copacii, ca oamenii… „Cînd cineva fotografiază copaci singuri, noaptea, puternic luminaţi, creează o scenografie în care personajele sînt copacul, lumina şi el însuşi, fotograful (privirea lui gînditoare, mai precis). Să pui un copac în lumină! Copacul devine obiect estetic. Deschis interpretărilor. Şi, sigur, ca în Blow-up, filmul lui Michelangelo Antonioni, încep să conteze detaliile, abia zărite în întuneric.” Scriitoare Simona Popescu
Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN)
