IRES: Bilanţul politic al anului 2017, realizat de sociologul Vasile Dâncu: “De ce detestă românii politica?”

Anul care urmează alegerilor este, în cele mai multe situaţii, un an fără probleme sau crize majore. Este anul în care funcţionează aşa-numita lună de miere pentru cei care iau puterea. Cei care câştigă alegerile sunt împinşi de către consilieri şi strategi să îndeplinească promisiuni electorale importante, lucru care consolidează puterea, dar şi încrederea sau simpatia publică. Cei intraţi în opoziţie îşi revin cu greu după înfrângere, de regulă, suportă congrese sau schimbări de lider sau a echipei de conducere. Nu este cazul României, deşi 2017 avea toate şansele să devină un an liniştit. Coaliţia câştigătoare realizase un scor neaşteptat, iar pierzătorii aveau probleme de lider şi de coeziune internă.

Remember: PSD a câştigat alegerile în 2016 cu un scor apropiat de 50%, exclusiv pe baza unui program apreciat de toate categoriile de public, dar şi a unei lipse de alternativă din partea principalului competitor, PNL.

Strategia câştigătoare, folosită în campanie, a fost surprinzătoare pentru tot spectrul politic: o strategie pozitivă de propunere a unui program aplicat, îndrăzneţ, fără inhibiții, care creează insatisfacţie faţă de Guvernul Cioloş ca simbolizare a guvernelor de dreapta. Componenta negativă a fost indirectă, mascată, implicită. A avut un efect deosebit: s-a renunţat la cearta din studiouri, actorii evoluând singuri. Concentrarea prezentării proiectului aproape exclusiv pe liderul partidului a oferit o garanţie în plus şi credibilitate privind realizarea acestuia. Românii cred mai degrabă în asumarea de către lideri în locul unei responsabilităţi comune care devine difuză şi neasumabilă individual.

La finalul anului 2016, optimismul era prevalent, peste 40% dintre români credeau ca vor trăi mai bine şi doar 28% ca vor trăi mai prost. Criza politică, era doar pe locul 4 la fricile românilor din anul 2016, devansată de lipsa locurilor de muncă bine plătite, frica de boală, frica de război în zonă. Dar cel mai importantă stare era optimismul, 54% dintre români credeau că 2017 va fi un an mai bun decât 2016, doar 18% erau pesimişti. UE avea atunci o încredere cu 7% mai mică decât înregistrează la finele lui 2017, iar Preşedintele României cu peste 10% mai mică decât are în decembrie 2017. Populaţia avea trei obiective importante pe care le seta ca agendă a noului guvern: crearea de locuri de muncă, investiţii publice, creşterea salariilor pentru bugetari şi consolidarea justiţiei.

După 12 luni. Unde s-a ajuns? 10 ipostaze ale României în 2017

1. Sentimentul derivei şi insatisfacţia generală

Scorul privind direcţia în care merge ţara este la un minim istoric: 17% sunt cei care sunt satisfăcuţi de modul în care politicienii îşi fac treaba în ceea ce priveşte managementul societăţii înspre ţintele şi angajamentele luate în campanii electorale, atunci când optimismul creste brusc şi încrederea la fel. Anul începuse cu o apreciere pozitivă a direcţiei de peste 35%. Aproape 60% dintre români sunt, la final de an, nemulţumiţi de felul în care trăiesc. E adevărat, media este ridicată de cei cu studii superioare din eşantion, precum şi de către cei tineri, aceste categorii găsind mai multe satisfacţii şi realizări în felul în care trăiesc.
Femeile, comparativ cu bărbaţii consideră că lucrurile în România merg într-o direcţie greșită în pondere ușor mai ridicată, în timp ce, pentru un sfert dintre respondenţii de peste 65 de ani, lucrurile merg într-o direcţie bună, proporţie semnificativ mai ridicată comparativ cu celelalte categorii de vârstă.

2. Viitorul nu sună bine

Dacă în general, la începutul unui nou an oamenii devin mai optimişti, trecerea de la un an la altul fiind o perioadă de bilanţuri şi planuri personale, în acest sfârşit de an românii sunt mai pesimişti decât în alţi ani, 46% cred că o să le meargă mai prost. Cei care sunt optimişti cu privire la viitor abia depăşesc un sfert din populaţia ţării. Populaţia activă, segmentele dintre 35 şi 65 de ani, au cel mai mare pesimism. Acelaşi lucru îl spun oamenii şi atunci când este vorba despre modul în care va merge ţara, în general. Rareori este perceput un aşa raport de dependenţă între individ şi evoluţia lucrurilor din societate. Comparativ cu anul 2016 rămâne acelaşi raport între evoluţii pozitive şi negative: 45% dintre români sunt de părere că anul acesta a fost mai prost decât anul 2016, doar 24% cred că a fost mai bun, iar 30% sunt de părere că lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.

3. Criză politica majoră

Chiar dacă politicienii sau analiştii politici s-au ferit parcă să pună acest diagnostic oamenii preferă eticheta de criză politică atunci când îşi definesc îngrijorările din acest an. Ierarhia fricilor are în top 3: criza politică, creşterea preţurilor şi frica de boală (două treimi din populaţie). Dacă în alte situaţii politica era respinsă, dar era mai mult ignorată, acum este percepută ca fiind o adevărată ameninţare pentru români. Acest lucru se vede şi în următoarele componente ale complexului de frici sociale: lipsa locurilor de muncă, reducerea veniturilor, nesiguranţa locului de muncă, lipsa de perspectivă.

Femeile sunt îngrijorate în proporţie mai scăzută de criza politică (principala îngrijorare a bărbaţilor), principala lor preocupare fiind pentru creșterea preţurilor (care ocupă locul doi pentru bărbaţi). De asemenea, acestea sunt îngrijorate cu privire la sănătatea personală, în timp ce în top 3 al îngrijorărilor bărbaţilor se află lipsa locurilor de muncă, pe lângă celelalte două aspecte deja menţionate. Diferenţe în ordinea priorităţilor apar și în funcţie de mediul de rezidenţă: în timp ce pentru cei din mediul urban, primele trei îngrijorări sunt criza politică, creșterea preţurilor și frica de boală, pentru cei din rural acestea sunt creșterea preţurilor, criza politică și lipsa locurilor de muncă. Cu cât respondenţii înaintează în vârstă, cu atât îngrijorarea cu privire la starea de sănătate personală este menţionată de ponderi mai mari ale acestora și îngrijorarea cu privire la lipsa locurilor de muncă în ponderi mai reduse. Respondenţii cu studii superioare sunt îngrijoraţi de criza politică în proporţie semnificativ mai ridicată (46%) decât cei cu studii medii (28%) sau elementare (18%), cei din urmă fiind îngrijoraţi în proporţii mai ridicate de creșterea preţurilor, de boală sau de lipsa locurilor de muncă.

4. Evenimentele cele mai importante care au marcat opinia publică în 2017

Decesul regelui Mihai I este considerat a fi evenimentul cel mai important, aceasta devansând protestele de la începutul anului sau marcarea intrării în anul centenarului statului naţional. Funeraliile fostului rege al României au reprezentat un moment de emoţie colectivă care au egalat un alt moment de mobilizare emoţională, cel al protestelor. Evenimente cu impact mai mic, dar semnificativ, au fost creşterile de salarii şi pensii, Ordonanţa 13 ca decizie politică (o menţionează 3% din populaţie), schimbarea Guvernului Grindeanu sau debutul unei mari crize politice. La întrebarea deschisă care solicita celor intervievaţi să indice un eveniment politic major al anului 2017, aproape o treime dintre români pun schimbarea legilor justiţiei pe primul loc, evident evaluând neunivoc, deci diferit, acest eveniment politic. Pe locul al doilea sunt manifestaţiile faţă de Ordonanţa 13 a Guvernului, apoi majorarea salariilor din mediul bugetar, schimbarea Guvernului Grindeanu şi Reforma fiscală adoptată de guvern.

În timp ce pentru cei mai mulți dintre respondenții trecuți de vârsta de 35 de ani, evenimentul cel mai important al anului 2017 a fost moartea Regelui Mihai, pentru categoria de vârstă 18-35, cele mai importante evenimente au fost protestele din ianuarie – februarie 2017. Dacă luăm în considerare nivelul de educaţie, pentru persoanele intervievate care au studii superioare, cele mai importante evenimente ale anului au fost protestele de la începutul său (15%), moartea Regelui Mihai (14%) și Ordonanța 13/legile justiției (7%), în timp ce, pentru cele cu studii medii, topul este: moartea Regelui (10%), ziua națională (7%) și protestele de la începutul anului (6%). Peste jumătate dintre respondenții cu studii medii sau elementare nu pot da un exemplu de eveniment important din 2017, în timp ce, în cazul celor cu studii superioare, proporția este mai apropiată de o treime.

5. Românii detestă politica

Dacă îi întrebăm direct pe respondenţi despre gradul de mulţumire faţă de politica românească, atunci avem măsura exactă a nemulţumirii generale faţă de sistemul politic de la noi: doar 9% dintre români se declară mulţumiţi. Dacă ne raportam la populaţia între 18 şi 50 de ani, atunci acest procent este de 5%, doar vârstnicii de peste 65 de ani sunt mulţumiţi în proporţie de 20%. Nu este vorba doar de o polarizare a opiniilor politice, normală în orice studii de acest gen, unde cei care sunt simpatizanţii guvernanţilor sunt mai pozitivi faţă de politică, iar cei care sunt în opoziţie, în mod evident, mai nemulţumiţi. Nici în cazul votanţilor PSD (75% nemulţumiţi) sau ALDE (85% nemulţumiţi) situaţia nu este radical diferită. Este foarte clar că dincolo de emoţiile şi de ataşamentul politic, românii consideră politica o ameninţare la adresa vieţii lor personale şi sociale.

6. Încrederea în instituţii

Acesta este un bun indicator al crizei, dar şi o bună explicaţie pentru pesimismul românilor faţă de politică în general. Uniunea Europeană este pe primul loc, cu puţin peste 50%, acest fapt având ca explicaţie poate si degradarea încrederii în forţele politice interne. Putem spune că încrederea în UE s-a consolidat uşor în acest an pe măsura percepţiei crizei politice majore din România şi a imposibilităţii găsirii unui consens intern. Primarul localităţii rămâne în fruntea instituţiilor politice interne, lucru care este explicabil prin distanţa socială mai mică percepută de oameni faţă de această instituţie. De altfel, Uniunea Europeană şi primarul localităţii sunt singurele instituţii care depăşesc 50% încredere, următoarele fiind mass-media şi Preşedinţia României, aflate în jurul pragului de 40%. Banca Naţională a României se situează în zona de 30% încredere, destul de scăzută faţă de ultimii ani, iar ONG-urile sunt apreciate doar de un sfert din populaţie. Pe ultimele locuri, la nivele care nu s-au modificat semnificativ pe parcursul crizelor din ultimii 5 ani se situează: instituţia Primului Ministru, Parlamentul şi partidele politice, cu nivele de încredere în intervalul 20% -10%.

Când vine vorba despre încrederea în Uniunea Europeană, categoriile de populaţie care declară că au încredere multă sau foarte multă sunt bărbaţii și tinerii între 18 și 35 de ani. Aceleași tendinţe sunt valabile și în cazul încrederii în BNR, în acest caz adăugându-se și categoria respondenţilor cu studii superioare. În mass media au încredere multă sau foarte multă în proporţii mai ridicate bărbaţii, persoanele de peste 35 de ani, respondenţii cu studii elementare sau medii și cei din mediul rural.

În Președintele ţării au încredere în pondere ușor mai crescută bărbaţii, cei care locuiesc la oraș, precum și susţinătorii PNL și USR. În Primul-ministru, dar și în Parlament și partide politice în general, au încredere în proporţie semnificativ mai ridicată respondenţii trecuţi de 65 de ani, precum și votanţii PSD sau ALDE.

7. Responsabilităţi pentru modul în care merg lucrurile

Principala responsabilitate pentru modul în care merg lucrurile în România este a Guvernului, consideră 47% dintre români, urmează apoi Parlamentul şi Preşedintele cu valori care depăşesc cu puţin 20%.

8. Orientări de politică externă

Românii cred că în anul care vine politicienii ar trebui să crească apropierea faţă de Germania şi Statele Unite ale Americii, în această ordine de preferinţe.

Categoriile de populaţie care susţin în pondere mai ridicată ideea potrivit căreia România ar trebui să aibă o relaţie mai bună cu Germania în anul 2018 sunt bărbaţii, persoanele peste 35 de ani și respondenţii din Transilvania și Banat. O relaţie mai bună cu SUA este susţinută în proporţie mai ridicată de persoanele de peste 65 de ani comparativ cu celelalte categorii de vârstă. Cu cât sunt mai tineri sau mai puţin educaţi, cu atât respondenţii consideră în proporţie mai redusă cum că în 2018 ar trebui ca România să aibă o relaţie mai bună cu Moldova.

9. Bilanţ politic subiectiv: succese şi esecuri la 100 de ani de stat naţional

Puşi să evalueze prin întrebare deschisă care a fost evenimentul cel mai important care a marcat România în ultima sută de ani, o treime dintre români nu poate facă această evaluare, nu găseşte un răspuns. Dintre cei care răspund la întrebare, cei mai mulţi consideră că revoluţia din 1989 este evenimentul major, Unirea de la 1918 este al doilea cel mai important, iar pe locul al treilea se află integrarea în Uniunea Europeană. 7% din populaţie consideră instaurarea regimului comunist ca fiind evenimentul major, o nostalgie care reapare mai ales în perioadele de criză politică. Când vine vorba despre realizările din ultimii 100 de ani din istoria României, bărbaţii menţionează în proporţie mai ridicată Marea Unire și regimul comunist, în timp ce femeile au dificultăţi în proporţie semnificativ mai ridicată să dea un exemplu în acest sens (39% NȘ/NR, comparativ cu 25% în cazul bărbaţilor). Deși realizarea menţionată cel mai frecvent la nivelul întregului eșantion este ieșirea de sub comunism, unirea este menţionată de către cele mai multe (24%) dintre persoanele de peste 65 de ani drept cea mai mare realizare a ţării din ultimul veac, în timp ce tinerii o menţionează în proporţie de 9%; pentru aceștia din urmă, o realizare demnă de menţionat în proporţie mai ridicată o constituie aderare la Uniunea Europeană (13% vs. 4% în cazul vârstnicilor). Persoanele cu studii superioare amintesc în ponderi mai ridicate aderarea la Uniunea Europeană, ieșirea de sub comunism sau Marea Unire și în pondere mai scăzută regimul comunist. În rândul acestei categorii de populaţie, doar 13% dintre respondenţi nu știu sau nu doresc să menţioneze o realizare, comparativ cu 32% la nivelul eșantionului total.

Paradoxul este legat de faptul că la capitolul eşecuri avem o mai mare şi mai fragmentată varietate de variante pe care publicul le oferă. Leadershipul din ultimii 27 de ani se afla pe primul loc – 13% cumulând liderii care s-au aflat la putere cu conducerea actuala. Căderea comunismului, cu doar 10%, dar aflată pe al doilea loc, este considerată de oameni ca un eşec pentru România şi aici fiind vorba tot de un efect al nostalgiei. Abia pe locul trei apare incriminarea comunismului (7%). Bărbaţii văd Revoluţia de la 1989 sau căderea comunismului drept cel mai mare eșec al ţării noastre din ultimul secol în proporţie ușor mai ridicată decât femeile, inversul fiind valabil când vine vorba despre lipsa locurilor de muncă sau migraţia forţei de muncă. Era comunistă este văzută de către respondenţii cu studii superioare drept un eșec al ultimului secol în proporţie mai ridicată decât de cei cu studii elementare sau medii; această categorie de populaţie menţionează în proporţie mai ridicată și abdicarea regelui/renunţarea la monarhie.

10. Agenda publicului pentru următorul deceniu

Când sunt chestionaţi prin întrebări deschise despre ce ar trebui să facă politicienii în următorii 10 ani, românii amestecă măsuri concrete cu rezultate ale politicii. Crearea de locuri de muncă stabile şi bine plătite este principala revendicare, completată cu o ţintărezultat: creşterea nivelului vieţii, optimizarea bunăstării. Pe treapta a treia, foarte aproape de primele două se află și o cerere pentru politică, adică guvernare raţională, în numele interesului comun. Oamenii consideră, de asemenea, că, dincolo de alte subiecte, este foarte importantă dezvoltarea economică și obţinerea de performanţe în domeniul economic. Foarte aproape de aceste puncte de agendă publică avem dezvoltarea învăţământului de calitate şi combaterea corupţiei. Următorul calup de obiective menţionează îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii şi realizarea infrastructurii rutiere, cu procente semnificative intrând în primele opţiuni de agendă publică realizarea unei legislaţii coerente sau stabilitatea politică.

Crearea locurilor de muncă drept prioritate a guvernanţilor cu privire la societatea românească în următorii 10 ani este menţionată mai ales de către femei, respondenţi din mediul rural, rezidenţi din Moldova și persoane cu studii medii sau elementare. Performanţa / dezvoltarea economică, în același timp, este menţionată mai ales de bărbaţi, respondenţi din mediul urban, cu studii superioare. O guvernare raţională / Urmărirea intereselor populaţiei este un aspect menţionat cu precădere de persoanele peste 50 de ani.

De ce detestă românii politica?

Cum se ajunge la o asemenea percepţie negativă și la acest nivel de neîncredere în politica românească? Avem de-a face cu o temă interesantă de reflecţie, iar cercetările sociologice, cum este cea de faţă, oferă explicaţii. Iată câteva dintre acestea:

1. Prima cauză sunt oamenii care conduc, calităţile şi defectele lor, precum și echipele care gestionează diferite procese politice. Oamenii percep că nu sunt ascultaţi de către politicienii pe care i-au votat și că nevoile lor nu contează. 2. Instituţiile nu sunt credibile, sunt percepute ca fiind nefuncţionale şi corupte. Prin oamenii care le populează şi prin modul în care se raportează la orizontul de așteptare al publicului, instituţiile nu sunt percepute ca fiind îndreptate spre a servi interesele publicului. Încrederea in instituţiile politice este fundamentul încrederii sociale generale, componentă de bază a capitalului social. România este o ţară cu un potenţial scăzut de capital social, ceea ce conduce la o mare pierdere de populaţie în ultimii ani. 3. Rezultatul politicilor publice este o mare injustiţie socială. Românii se simt ”victime” ale unui sistem politic şi social inegalitar, ameninţaţi cu sărăcia si excluderea socială. Aproximativ 5 din 10 români consideră că, în ultimii 5 sau 10 ani, inegalităţile dintre oameni, în România, au crescut, iar 44% dintre intervievaţi consideră că, în viitor, inegalităţile dintre români vor crește. Când vine vorba despre principala cauză pentru care unii oameni sunt mai săraci decât alţii, cei mai mulţi dintre intervievaţi consideră că acest lucru se întâmplă din cauza societăţii care nu le oferă șanse – 52%, în timp ce doar 23% cred că este vorba despre cauze care ţin de meritul și talentul lor, iar 20% despre lipsa norocului sau a șansei. 4. Statul este considerat ca fiind prea puţin prezent în oferirea de şanse egale, românii spun că trăiesc într-o societate profund nedreaptă. Intervenţia statului în viaţa economică și socială este insuficientă, 8 din 10 respondenţi sunt de părere că statul intervine prea puţin în viaţa economică și socială, în timp ce 1 din 10 consideră că intervine atât cât trebuie și mai puţin de atât consideră că intervine prea mult. Chiar dacă refuză protecţia socială pasivă, trei sferturi dintre români considerând că persoanele care beneficiază de ajutor social sau de șomaj ar trebui să ofere ceva în schimb societăţii, totuşi când sunt întrebaţi dacă sistemul de protecţie socială de la noi este excesiv, doar 14% spun că este excesiv, 44% că este insuficient, iar 38% se poziţionează la mijlocul scalei, spunând că este potrivit. 5. Egalitatea în faţa legii este o mare problemă. Egalitatea în faţa legii este un drept despre care doar 25% dintre românii intervievaţi consideră că se ţine cont în România, în timp ce trei sferturi dintre aceștia consideră că acest drept tinde să nu fie respectat decât în mică măsură sau deloc. Chiar dacă oamenii nu înţeleg prea bine ce se întâmplă în cadrul polemicilor privind modificările din legile justiţiei, ei simt în acest moment o mare insatisfacţie faţă de această componentă a calităţii subiective a calităţii vieţii. O mare parte a scăderii încrederii în politica din ultima vreme vine și din percepţia că politicienii vor schimbări în justiţie care să le ofere un avantaj lor, nu să mărească egalitatea in fata legii. 6. În fine, oamenii percep o distanţă socială foarte mare fata de instituţiile politicii centrale. Singura formă de politică locală în care au o relativă încredere este politica locală, cel mai bine personificată de primar și primărie. Majoritatea cetăţenilor consideră că instituţiile centrale sunt mai puţin interesate de nevoile lor reale, fiind mai corupte şi mai apropiate de interesele personale sau de grup ale oamenilor politici.

Fișa tehnică a studiului:

Volumul eșantionului: 1.627 indivizi de 18 ani și peste Tipul eșantionului: multi-stratificat, probabilist, reprezentativ la nivel naţional Reprezentativitate: eroare maximă tolerată de ± 2,5% Perioada realizării anchetei: 6-8 decembrie 2017 Metoda: Chestionarele au fost aplicate prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing)

Vă invităm să lecturaţi analiza pe larg şi să consultaţi raportul de cercetare.

Leave a Reply

Loading...
Top