Nicolas Cage, masterclass cu sala arhiplină la TIFF 2019: “Ceea ce îl face pe un actor bun este să își împărtășească personalitatea”

După ce ieri a primit Trofeul Transilvania pentru Contribuția Adusă Cinematografiei Mondiale pe scena Casei de Cultură a Studenților, superstarul american Nicolas Cage a venit duminică, 2 mai, în sala de conferințe de la Platinia pentru un masterclass în care a povestit, deschis, despre culisele vieții de actor la Hollywood, filme, relațiile pe care le are cu diverși actori și regizori importanți, precum și despre presiunea numelui Coppola, Cage fiind nepotul marelui regizor Francis Ford Coppola, dar a decis să își schimbe numele pentru a nu fi acuzat de nepotism.

Sute de oameni au venit astăzi la Platinia pentru a-l vedea și asculta live pe Nicolas Cage, iar moderatorul întâlnirii a fost directorul artistic, Mihai Chirilov.

Invitatul special al ediției a 18-a de TIFF a povestit și dezvăluit amănunte din copilăria petrecută alături de unchiul său, Francis Ford Coppola, despre primele filme, succesul Oscarului și “a dat din casă” despre trucurile pe care le foloseşte pentru a intra în pielea personajului şi despre stilurile pe care le-a adoptat în actorie. 

Lecție de actorie oferită de Nicolas Cage și greutatea numelui Coppola

“Eu nu m-am considerat maestru niciodată, ci student. Cred că trebuie să rămâi întotdeauna un student. Cei care trăiesc în industria cinematografică trebuie să-şi păstreze mintea studentului, să nu le fie frică de eşec, să-şi asume riscuri. Nu aş putea spune că faptul că m-am născut într-o familie de cineaşti celebri, a fost un handicap. Am fost întotdeauna inspirat de familia mea şi de unchiul meu, deşi nu acesta a fost motivul pentru care am intrat în cinematografie.

Am fost întotdeauna interesat de televiziune, îmi amintesc că atunci când aveam 4 ani şi mă uitat la televizor şi văzând această lume magică, încercam să-mi dau seama cum să ajung de pe covorul din living, care părea aproape ca un covor magic, în televizor; ceea ce se întâmpla în televizor era mult mai interesant decât ceea ce se întâmpla în livingul meu. Aş fi vrut să evadez de acolo. 

Tatăl meu a fost profesor de literatură comparată şi era foarte interesat de cinema. Aveam 7-8-9 ani şi tatăl meu, care avea proiector, ne punea filme. Aşa  am văzut Nosferatu sau The Cabinet of Dr. Caligary. Îmi provocau coşmaruri, dar mă şi inspirau, acest gen de expresionism german a rămas în mintea mea. Apoi, mă ducea la cinematograful de artă şi vedeam Citizen Kane ori The Magnificent Ambersons sau filmele lui Fellini.

Am fost expus de foarte mic la filme fascinante. Petrecându-mi verile cu verişorii mei şi cu unchiul meu (Francisc Ford Coppola), am fost expus la muzică bună şi la cultură, astfel că în acest sens am fost binecuvântat.  

Am simţit mereu presiunea numelui Coppola. Numele Coppola care reprezenta o moştenire extraordinară a rămas ceva ce a trebuie să învăţ să gestionez, deoarece ca tânăr actor care încearcă să aibă succes la Hollywood am fost pus în faţa situaţiei în care oamenii erau interesaţi numai de asta. Mergeam la audiţii şi uitam replicile din cauză că directorii de casting voiau să vorbim despre Apocalipsa sau Naşul. Pe când îmi spuneau: să văd ce poţi, nu mai eram pregătit. Atunci când mi-am schimbat numele după John Cage – compozitorul avangardist a cărui muzică mi-a plăcut încă de când eram mic, am simţit o eliberare. Pe paşaport mi-a rămas numele Coppola, a declarat Cage.

“Și eu sunt fan al multor actori, știu ce înseamnă acest sentiment de a fi fan și apreciez acest lucru. Nu am avut niciodată o experiență terifiantă cu un fan, oamenii pe care i-am întâlnit și mi-au văzut filmele au fost foarte entuziasmați, pozitivi și mi-a plăcut acel tip de energie, este bun pentru mine și mă ține în priză să mă străduiesc și mai mult. Adesea mă gândesc cum aș fi fost dacă l-aș fi întâlnit pe Bruce Lee sau John Lennon.

Tatăl meu mi-a spus ceva care mi-a rămas întipărit în minte: dacă îi admiri cuiva cu adevărat munca, nu întâlni acea persoană, pentru că s-ar putea să nu fie ceea ce vrei tu să fie și s-ar putea să îți spună ceva ce îți va răni sentimentele, doar bucură-te de munca lui. Pentru că în fond cu toții suntem oameni la finalul unei zile, cu problemele noastre. Din cauza acelui comentariu atunci când întâlnesc pe cineva încerc să îi las bine, să îi apreciez și să fiu respectuos și bun, cred că acest lucru este important. Dacă întâlnesc un fan nu vreau să îi rănesc sentimentele, să fiu dur sau să îi spun ceva care va distruge o relație, pentru că într-adevăr este o relație chiar dacă cunosc sau nu persoana respectivă.

Nicolas Cage, masterclass TIFF 2019 – Foto Gabor-Istvan-Gabor

De asta încerc să nu prea spun tot ce gândesc, este o relație secretă, la fel ca și relația pe care o am eu cu Marlon Brando când i-am văzut filmele, am simțit ca și cum era tatăl meu, sau cu Sean Connory. Audiența are propria ei relație cu actorii și cei care performează. Tot timpul am încercat să fiu bun, respectuos și să dau mâna cu toată lumea”, a declarat Nicolas Cage.

“Când am început să joc în filme de aventură eu eram fan al acestui gen și am crescut cu ele, dar acela a fost un experiment pentru mine, această a fost o provocare. Nimeni nu credea că pot fi un supererou și uită-te la mine și acela a fost un uriaș experiment , din fericire a mers pentru mine.

Filmele indie și cele mici sunt cele de unde provin eu, acelea sunt rădăcinile mele și eu întotdeauna mă întorc la rădăcini, la roluri precum Weather Man, Mandy sau Joe și se poate spune că m-am întors acasă. Și trebuie să mulțumesc ceva ce mulți oameni din media au greșit catalogând ca un eșec că dacă te duci spre video-on-demand înseamnă că nu mai ești relevant, ceea ce sunt niște prostii.

Ce se întâmplă cu video-on-demand este că tot mai mulți oameni se bucură de această facilitate și de modul cum filmele sunt distribuite în confortul căminului lor și este mai puțin costisitor, pentru că este scump să te duci la un film, cu soție, copii, se poate ajunge la 100 de dolari pe seară, cu tot cu popcorn și băuturi.

Pentru mine video-on-demand mi-a dat posibilitatea să spun povești pe care am vrut să le spun, așa că apreciez asta“, a mai susținut superstarul american.

Foto © Gabor Istvan-Gabor

Despre cinematografia europeană

“Unul dintre primele filme pe care l-am făcut a fost Time to Kill și era bazat pe o carte numită Shortcut, realizată de un regizor italian. Am fost în Afria pentru a face acel film și era parte din cinematografia italiană.

Am lucrat în România de două ori și mi-a plăcut foarte mult, de asemenea am lucrat la un film la Budapesta și așa cum am spus și ieri îmi place să călătoresc pentru că mă întreb cum îmi va influența asta empatia”, a mai spus actorul.

“Ceea ce îl face pe un actor bun este să își împărtășească personalitatea” – Nicolas Cage, la Cluj-Napoca, masterclass în cadrul TIFF 2019

“Am avut în general numai experiețe grozave, a fost o experiență foarte bună în Living Las Vegas. Cu John Woo am avut o relație foarte bună, am comunicat prin expresii și mai puțin prin cuvinte, când mi-a arătat ideea lui de film am știut imediat până unde trebuie să merg. Am avut notițe și experiențe foarte bune cu toți acești regizori și producători cu care am lucrat, am luat ceva de la fiecare”, a mai sintetizat Cage.

Despre încercarea sa eșuată de a scrie un scenariu pentru un film

Nicolas Cage a povestit, amuzat, despre încercarea sa eșuată de a face un film, a scris scenariul și din greșeală a rămas fără el. De atunci a renunțat la ideea de a face filme.

“Am scris o dată un scenariu pentru un film și a fost o tragedie. Am avut manuscrisul pe calculator despre un film inspirat dintr-un alt film și în care am spus povestea experienței mele ca adolescent, am scris tot scenariul pe calculator și am crezut că e atât de cool încât am cumpărat un Ferrari. Și atunci m-am gândit, am un Ferrari și am un scenariu de film. Am pus geanta cu laptopul în spatele mașinii și eram atât de entuziasmat de cât e de frumoasă mașina încât fără să realizez am dat cu spatele peste geantă și mi-am zdrobit laptopul în care era manuscrisul la care am lucrat un an de zile. Nu am avut nicio copie cu el. De atunci n-am mai scris niciun alt scenariu și nu mi-am mai cumpărat niciun Ferrari”, a rememorat actorul american.

Foto © Gabor Istvan-Gabor

Întrebat din public care este regizorul cu care nu a lucrat până acum și-ar dori, Cage l-a nominalizat pe Christopher Nolan, iar dintre actori și-ar dori să lucreze cu Al Pacino, pe care îl consideră cel mai bun.

“Christopher Nolan este regizorul pe care îl consider extraordinar și cred că Dunkirk a fost cel mai bun film din 2017, mi-ar plăcea să lucrez cu el. Aș fi vrut să lucrez cu Jack Nicholson de un milion de ani, dar nu mai face filme. Mulți dintre eroii mei cu care mi-a plăcut să lucrez au murit. Nu pot să mă gândesc la un anume actor cu care mi-aș dori să lucrez, Al Pacino cred că ar fi unul dintre ei. E cel mai bun”, a răspuns americanul.

Nicolas Cage s-a aflat pentru prima dată la Cluj-Napoca, iar venirea sa a fost posibilă cu sprijinul companiei CEMACON. Acesta își va încheia aventura în Capitala Transilvaniei cu o vizită duminică seara la Castelul Banffy din Bonțida, unde va lua parte la proiecția filmului “Mandy”.

Născut în 1964, într-o familie de origine italiană, plină de personalități din lumea filmului, Nicolas Kim Coppola și-a dorit încă de mic copil să devină actor, inspirat fiind de idolul său, James Dean.

După ce a urmat cursurile Școlii de Teatru, Film și Televiziune UCLA, a încercat să-l convingă pe unchiul său, legendarul regizor Francis Ford Coppola, să-i acorde șansa de a apărea pe marele ecran. În 1982 a debutat cu un rol minor în comedia “Fast Times at Ridgemont High”, iar după numai un an a fost distribuit în primul său rol principal – adolescentul punk din “Valley Girl”.

Din dorința de a-și câștiga faima în mod independent și pentru a evita nepotismul, a renunțat la numele de Coppola în favoarea lui Cage, după Luke Cage, unul dintre personajele sale preferate din colecția de benzi desenate Marvel Comics.

Cage este cunoscut modul puternic realist în care și-a construit personajele încă de la primele sale roluri importante, reușind să se transpună perfect în rolurile sale foarte diverse, de la  gangsterul din “The Cotton Club” (regia Francis Ford Coppola, 1984) la adolescentul columbofil din “Birdy” (premiat în 1985 cu Marele premiu al juriului la Cannes).

Până la finalul anilor ’80 avea să cunoască faima internațională, interpretând numeroase roluri în comedii ultrapremiate ca “Peggy Sue Got Married” (1986, r. Francis Ford Coppola), un succes de box-office, nominalizat la trei premii Oscar, Raising Arizona (1987) – comedia neagră a fraților Coen, Moonstruck (1987), distins cu trei Oscaruri și un premiu BAFTA, în care a jucat alături de Cher, dar și în producții precum “Wild at Heart” (1990, r. David Lynch), premiat cu Palme d’Or la Cannes, și “Vampire’s Kiss” (1998), în care actorul, în stilul său caracteristic, mănâncă un gândac viu în fața camerei.

Toate aceste apariții pe mare ecran i-au consolidat succesul la Hollywood și i-au crescut cota încă din primii ani din carieră. Unul dintre rolurile sale de referință rămâne cel al scenaristului alcoolic din Leaving Las Vegas (1995, r. Mike Figgis), care i-a adus Premiul Oscar și Globul de aur pentru cel mai bun actor.

Ofertele de a juca în producții cu bugete imense l-au asaltat imediat, rezultatul fiind câteva succese impresionante de box-office în blockbustere de acțiune ca “The Rock” (1996, r. Michael Bay), “Face/Off” (1997, r. John Woo) și “Con Air” (1997, r. Simon West) – toate trei nominalizate la Oscar la diferite categorii, dar și drama romantică “City of Angels” (1998, r. Brad Siberling), alături de Meg Ryan.

Regizori de marcă de la Hollywood ca Brian de Palma sau Martin Scorsese i-au oferit rolul principal în “Snake Eyes” (1998), respectiv “Bringing Out the Dead” (1999).

În 2002 a fost nominalizat a doua oară la Oscar pentru “Adaptation” (r. Spike Jonze), în care interpretează tot un scenarist, de astă dată în dublu rol. În același an a debutat ca regizor cu Sonny, film pe care l-a și produs, cu James Franco în rol principal.

În 2010 a filmat pentru prima dată în România, pe străzile Bucureștiului și la Castelul Bran, pentru blockbuster-ul “Ghost Rider – Spirit of Vengeance”, sequel-ul thriller-ului fantasy “Ghost Rider” (r. Mark Steven Johnson), iar în 2014 a revenit în țară pentru filmările la “The Dying of the Light” (r. Paul Schrader).

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Top