Pastorala de Crăciun a mitropolitului ÎPS Andrei. “Ce sunt cei bogaţi fără educaţie, dacă nu nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe?””

Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul ortodox al Clujului, Maramureșului și Sălajului le-a transmis tuturor credincioşilor un mesaj în spiritul Crăciunului. Acesta a vorbit și despre decizia Curţii Constituţionale prin care ora de religie devine opţională.

ips-andrei-andreicut-patriarhie

Redăm integral mesajul de Crăciun al ÎPS Andrei

“Scrisoarea pastorală pe care o trimitem la aceste sărbători ale Crăciunului la toate Parohiile noastre am intitulat-o „Pruncul Mântuitor”. Care este motivaţia: întâi de toate atunci când Dumnezeu s-a întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire, a fost aşa cum ne spune Evanghelia, un prunc firav, culcat în ieslea din Betleem, pentru că, spune Sfântul Luca, cu prilejul recensământului pe care-l ordonase Octavian Augustus nu mai era niciun loc în hanul de găzduire din Betleem pentru familia sfântă. De fapt, cu sute de ani înainte, Prorocul Isaia spuse acest lucru: “Un prunc s-a dat nouă”.

Era vorba de Pruncul Mântuitor a cărui naştere o sărbătorim la Crăciun. În diferite momente ale istoriei, Domnul Hristos ni s-a descoperit nouă oamenilor tot ca un prunc. O carte veche de spiritualitate este Patericul şi în Pateric ni se spune că într-o mănăstire din pustia schetică era un bătrân foarte serios, foarte duhovnicesc, dar care avea probleme în ce priveşte credinţa în prezenţa reală a lui Hristos în Sfânta Cumenicătură, şi alţi doi colegi de-ai dânsului, ca să nu-şi piardă toată realizarea sufletească, i-au spus „Părinte, să ne rugăm o săptămână şi la sfârşitul săptămânii Dumnezeu să ne descopere care e realitatea”. Duminică s-au dus la biserică toţi trei, bâtrânul cu problema de credinţă în mijloc, şi în momentul culminant al Liturghiei a văzut cum în sfântul potir este efectiv pruncul mântuitor, care apoi a fost împărţit şi oferit oamenilor ca hrană spirituală. N-a fost singurul moment, ci şi mai târziu, pe vremea când Orientul Mijlociu era cucerit de turci, l-a o biserică din apropierea Damascului, Biserica Sfântul Gheorghe, s-a întâmplat următoarea minune: un prinţ musulman era în drum cu toată suita lui şi când au sosit în Biserica Sfântului Gheorghe, având un dispreţ faţă de Biserica Creştină, a zis „Introduceţi binele în biserică” şi când au vrut să facă lucrul acesta, toate cămilele au căzut moarte. Şi-au dat seama că e vorba de un lucru sfânt şi a intrat în biserică să fie atent la ceea ce se întâmplă. Era sărbătoare, preotului şi credincioşilor le era frică, dar le-a zis să-şi înceapă slujba lor.

Şi spune relatarea că tot aşa în momentul culminant al liturghiei acest prinţ musulman a văzut în sfântul potir Pruncul Mântuitor care apoi a fost împărţit credincioşilor. Şi venind în vremurile noastre moderne, într-o carte scrisă de un preot grec anii trecuţi se relatează că un anume domn Costas, intelectual titrat din Atena, care n-avea preocupări religioase, ba aproape că era ateu, de Crăciun, datorită tradiţiilor s-a dus şi el la neamurile lui într-un sat. În Ajun de Crăciun s-a întâlnit cu preotul pe stradă şi preotul i-a zis „Bună ziua!” şi nici n-a vrut să-i răspundă la salut pentru că avea o aversiune faţă de biserică. Era prins de acest curent anti-predicator, iar părintele era un om cumsecade, bătrân şi i-a zis „Domnul Costas, nu crezi dumneata astăzi, dar dacă vei veni mâine la biserică, vei crede”. A doua zi toate neamurile lui s-au dus la biserică şi a rămas el singur acasă, şi mai mult de curiozitate, decât de credinţă, s-a dus şi el la biserică. La fel, în momentul culminant al Liturghiei a văzut cum în potir este un prunc minunat, pruncul mântuitor care a fost împărtăşit oamenilor ca şi merinde spirituală. Sunt trei minuni de pe parcursul istoriei care ne ajută pe noi să credem că efectiv la Liturghie pâinea se preface în trupul lui Hristos şi vinul în sângele lui Hristos. Şi atunci Pruncul Mântuitor este prezent la orice Sfântă Liturghie. Am zis că am ales acest motiv pentru pastorala sărbătorilor de iarnă”.

În a doua parte a scrisorii pastorale Înaltpreasfinţitul Andrei a trecut de la Pruncul Mântuitor, la copiii din zilele moderne şi a abordat problema orei de religie obligatorie.

“Întâi de toate, motivarea interioară este următoatea: dacă Dumnezeu ni s-a revelat în chip de prunc mititel înfăşeteţ, în scutec de bumbăcel, zice colinda, înseamnă că faţă de copii ar trebui să avem o mare, mare grijă, şi de creşterea lor şi de şcolarizarea lor şi de educarea lor. De ce spun asta acum, pentru că a intervenit, pentru noi creştinii, o durere sufletească. Una dintre cele mai mari cuceriri, după căderea comunismului, a fost introducerea orei de religie în programa şcolară, în trunchiul comun. Din nefericire, acum o lună şi mai bine Curtea Constituţională a dat o hotărâre prin care articolul din Legea Învăţământului, care se referă la faptul că toţi copiii studiază obiectul religiei şi cei ce doresc să nu-l studieze, ei sau părinţii lor, pot să facă o cerere şi nu sunt obligaţi să meargă la ora de religie. Zice Curtea Constituţională acum că trebuie făcut invers, toţi copiii la începerea şcolii să-şi facă cerere, ei sau părinţii, ca să studieze ora de religie, cei ce vor s-o studieze. Credem că e pusă o barieră în calea unei activităţi foarte foarte importantă pentru viitorul ţării noastre pentru că omul ca să fie om, trebuie să fie format. Lucru acesta l-a spus celebrul pedagog din Evul Mediu, Comenius. Mai mult a adăugat o învăţătură pe care n-o uităm. Zicea Comenius referitor la educarea spirituală a copiilor „Ce sunt cei bogaţi fără educaţie, dacă nu nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe? Şi cei sunt ce-i săraci fără educaţie? Nişte bieţi măgăruşi condamnaţi să ducă poveri”. Aşa că preocuparea de educarea celor tineri este foarte importantă şi atunci realizaţi de ce mi-am intitulat pastorala „Pruncul Mântuitor”.

Acum am zis două motive, dar vă mai spun şi un al treilea motiv. Noi creştinii credem că Domnul Hristos este prezent în Sfânta Cumenicătură şi dacă ne spovedim, ne curăţăm sufleteşte, tot postul Crăciunului încercăm să facem lucrurl acesta, postim, facem acte de caritate sau ar trebui să facem acte de caritateşi apoi ne spovedim bine ca să ne pregătim sufletul ca în el să vină efectiv Pruncul Mântuitor aşa cum a venit atunci la anul I în ieslea amenajată în peştera din Betleem. Lucrul acesta îl spune în versuri unul dintre poeţii noştri buni, e vorba de Vasile Voiculescu. El a făcut parte din mişcarea „Rugul aprins” şi pentru asta a fost întemniţat în 1958, împreună cu toţi membrii ce făceau parte din mişcarea Rugului aprins. Mulţi şi-au mărturisit credinţa chiar cu acceptul de a fi închişi. Vreau să redau o poezie care ilustrează adevărul pe care vi l-am spus, şi anume că în Sfânta Cumenicătură e prezent Hristos, e prezent Pruncul Mântuitor, şi zice colindul lui Voiculescu aşa:

In coliba-ntunecata
Din carne si os lucrata,
A intrat Hristos deodata.
Coliba cum L-a primit
S-a facut cer stralucit
In mijloc, Tron luminos
Si, pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfant s-alatura
Si acolo ramanea
Si acum si pururea”

Iar răspunsul nostru, al creştinilor este următorul:

“Si noi, Doamne, ne-am sculat
Colibele-am curatat
Usi, ferestre, toate-s noi,
Doamne, intra si la noi”.

De fapt aceasta este ca şi o urare, într-o lume în care ne confruntăm cu multe probleme, creştinii noştri se confruntă cu multe necazuri, cu multe neajunsuri, cu multe lipsuri, şi totuşi Domnul Hristos coboară şi el singur poate aduce bucurie desăvârşită. De aceea aş zice o urare de Crăciun, în versuri, la toate mesele inimii vesele. Le doresc tuturor credincioşilor noştri un Crăciun frumos, plin de pace, plin de linişte, pentru că Pruncul Mântuitor aduce şi bunăvoirea între oameni”, a încheiat Înaltpreasfinţitul Andrei.

Leave a Reply

Top