Stelian Tănase, la Cluj, despre Regele Mihai: „A fost un om în care eu am văzut șansa României pe care noi ca popor am ratat-o. A fost omul unei mari oportunități pe care românii n-au putut să o fructifice”

Scriitorul Stelian Tănase a venit la Cluj-Napoca miercuri, 13 februarie, în Sala Tonitza a Muzeului de Artă, pentru a-și lansa ultima sa carte, „Conversații cu Regele Mihai”, la care au participat câteva zeci de clujeni dornici să îl descopere pe cel ce a fost Regele.

Invitații care au luat cuvânt la lansarea volumului sunt prof. univ. emerit Michael Shafir, scriitorul Ovidiu Pecican, editorul cărții și directorul Muzeului de Artă, Lucian Nastasă-Kovács.

Stelian Tănase a vorbit, cu lux de amănunte, despre cum l-a cunoscut pe Regele Mihai, cum a devenit un „mihaist” și a căzut în admirația lui după o noapte petrecută la Paris în compania acestuia.

El a susținut că România ar fi avut o tranziție mult mai ușoară cu Regele în fruntea țării și a susținut că țara noastră trebuie să se întoarcă la monarhie.

„Nu cred că va fi o ediție a doua revizuită, vor fi mici corecturi la ea, pentru că au fost mici scăpări. M-aș bucura foarte tare ca din punct de vedere tehnic, dar sunt sceptic, să recuperăm acea casetă care nu are nici imagine și nici sunet, probabil dintr-o eroare a celor doi operatori care au filmat. Să sperăm că nu este aceasta pentru că celelalte casete așa cum ați văzut au fost transcrise în condiții bune. Eu sunt foarte sceptic, om vedea, vom încerca să ajungem la un laborator care poate să încerce ceva cu echipament mult mai sofisticat”, a spus Stelian Tănase.

Despre cum l-a cunoscut scriitorul pe Regele Mihai și a devenit un „mihăist”

„L-am cunoscut pe Regele Mihai la Paris în 1990, trebuia să vină la București de Paște și nu a fost lăsat de către autorități. Și atunci a hotărat să meargă în comunitatea românească de la Paris. Alexandru Paleologu, care era mentorul meu, omul căruia îi datoram invenția lui Tănase, care la 30 ani m-a preluat și m-a învățat carte, m-a învățat să mănânc, să îmi pun o cravată, să vorbesc cu doamnele sau cu domnii, să contrazic pe cineva, nu prea am reușit, dar lecțiile mi s-au predat.

Și m-a sunat și mi-a spus că ar fi bine să vin la Paris, că va veni Regele, mă convinsese la finalul anilor 80 să mă gândesc la alt rol pe care îl atribuia istoria Regelui. Mi-a povestit despre el, cum l-a cunoscut și pe Ferdinand și că trebuie să îl cunosc pe Mihai. Și m-am dus. Am fost la slujbă, acolo sunt două biserici, greco-catolică și ortodoxă, întotdeauna e un conflict foarte intens, Regele a mers la amândouă. Și l-am cunoscut. Era un moment e interesant pentru că în acea biserică, micuță de altfel, se găsea toată caractura intelectuală românească de la Paris, dar care nu prea frecventa biserica greco-catolică sau ortodoxă pentru că unii nu erau credincioși sau erau evrei, dar pentru că venea Regele era un eveniment monden. Eu am fost foarte impresionat. Toată lumea s-a îmbulzit și datorită lui Mihai Ricci am putut să stau pe un culoar fără să fiu înghesuit și am putut să îl văd pe Rege în condiții bune.

Eu eram cu ochii pe Rege, privirea mea a fost confiscată de Rege, nu pentru că aveam o mare admirație pentru el, dar eram foarte curios și voiam să îmi fac propria mea impresie desore el. Și știam că era o mare personalitate istorică, citeam istorie în copilărie, am citit și multă maculatură comunistă, ce circula în Europa de Est la acea vreme, dar eram un împătimit de istorie și pentru mine era un personaj istoric. Pentru că eu trebuia să îmi iau câteva opțiuni, România se răsturnase, era altă țară și fiecare om încerca cu disperare să se repoziționeze și reinventeze, să își dea niște răspunsuri la niște întrebări pe care nu și le pusese. Nimeni nu se aștepta să pice comunismul, trebuie să înveți să trăiești în această nouă lume. Am început să ne punem niște întrebări pe care istoria ne-a obligat să ni le punem, toată lumea cred că era în această situație. Eu eram în fața Regelui cu această idee și încercam să mă dumiresc.

Seara, după slujbă, ne-am strâns cu toții la casa parohială și după ce toată lumea s-a retras eu m-am trezit la un moment dat singur cu Regele. Mai era un tânăr cu noi și l-am întrebat în carte despre el și mi-a zis că nu își amintește, era un tânăr care a fost rănit în Revoluție de care el avea grijă. Și am rămas cu Regele între patru ochi până dimineață, o șansă nebună. Regele a vrut să știe cât mai multe despre România, știa cine sunt, fusese informat, știa că sunt un om informat despre lumea românească, eram redactor șef la ziarul 22, eram amestecat în toată politica, în sferele înalte și aveam informații.

Toată noaptea m-a iscodit despre situația din România, părerea mea este că stătuse de vorbă cu mulți alții și încerca să își facă și el propria lui opinie despre ce se întâmplă în România. Bineînțeles m-a întrebat despre șansele monarhiei, l-am întrebat de ce nu a venit în țară, erau oameni care ar fi îmbrățișat această idee necondiționat, multe discuții au fost. Când am plecat de acolo dimineață, am plecat mihăist, am căzut în admirația lui, toată viața l-am admirat, l-am respectat ca pe nimeni altul, dar nu l-am idolatrizat. Nu am căzut așa în adorație, dar am devenit mihăist, a fost omul pe care l-am adorat și iubit cel mai mult dintre cei pe care i-am cunoscut fizic. A fost un om pe care eu am văzut șansa României pe care noi ca români am ratat-o. A fost omul unei mari oportunități pe care românii n-au putut să o fructifice, n-au știut, era o populație cu creierele spălate și care nu era neapărat anti-monarhie și ani-Rege, dar nu înțelegea cum funcționează democrația ca o societate normală. Cred că noi abia acum după 30 ani începem să avem o imagine cam cum merg lucrurile, ce-i Parlamentul, ce-s comisiile lui, ce e un Rege, ce e un premier, cum funcționează sistemul electoral, astea sunt lucrurile foarte complicate.

Așa că am ratat șansa de a-l avea pe Regele Mihai pe tron, cred că el ne-ar fi asigurat o tranziție mult mai ușoară. Cred că România ar fi beneficiat de uriașul lui prestigiu, iar când mă refer la acel prestigiu în raport cu toată gașca aia de derbedei care au pus mâna pe putere.

Dumneavoastră de ce credeți că a fost adus Carol I, ca să fim scoși de la fundul Europei, din curtea din spate și să fim puși pe harta Europei. Că nu e să îl sune Cuza, care era un boieraș de la Galați care își pierduse averea la cărți, și alta este să ai de a face cu Carol din casa Hohenzollern-Sigmaringen. De asta era bine și pentru noi să îl avem pe Rege pe tron pentru că România s-ar fi făcut respectată fără să demonstreze nimic. Pentru că acum avem niște scapeți care se duc acolo și fac o proastă impresie. E cu Regele în față și ca simbol al statului român lucrurile ar fi mers cu totul altfel. Am ratat această ocazie. Lumea a început un pic să se dezmeticească când a murit și a început să plângă, chiar oamenii care l-au detestat, care nu l-au iubit, care le-au fost indiferent, au început să înțeleagă într-un fel o absență umană, Regele a trecut pe lângă noi, a fost contemporanul nostru și ne-am uitat pe partea cealaltă. Era un personaj istoric, fusese pe tron de două ori, ce era dacă era și a treia oară, era reprezentarea construcției politice care a fost Constituția din 23.

Când el a fost alungat în 30 decembrie 1947 de regimul bolșevic, de armata roșie, nu a întrebat nimeni poporul român prin referendum dacă vrea republică bolșevică sau republică în general, pentru că nua ar fi vrut nimeni și dacă se făcea referendum Regele Mihai ar fi ieșit cu 99.9%, era iubit, era adorat, era un rege tânăr, frumos ca un zeu și avea această imagine că scosese țara din război și se opunea rușilor.

Acum toată lumea zice să se facă referendum, pentru ce să se facă referendum, în oglindă la ce, la referendumul nefăcut de comuniști, de armata roșie, nu înțeleg chestia asta? Sigur, sunt un democrat, nu mă opun ideii, dar mi se pare că trebuie să repetăm procedeul din 31 decembrie 1947 și să reinstaurăm monarhia, exact așa cum a fost demolată.

Pe de altă parte din punct de vedere legal și juridic, în 22 decembrie 1989, când Constituția Republicană, cele două, au fost demolate de o revoluție populară, legal este să te întorci la Constituția dinainte, adică la cea din 1923. Acest lucru trebuia făcut, revenirea la situația dinainte, în sensul că l-ai alungat pe Rege tu cu regimul tău bolșevic-comunist, acest regim a fost și el alungat de o revoluție, automat reparațiile istorice se fac, iar Regele este readus pe tron”, a spus Stelian Tănase.

La finalul lansării a urmat o sesiune de autografe, iar cei care au dorit și-au putut achiziționa cartea la prețul de 45 lei.

One thought on “Stelian Tănase, la Cluj, despre Regele Mihai: „A fost un om în care eu am văzut șansa României pe care noi ca popor am ratat-o. A fost omul unei mari oportunități pe care românii n-au putut să o fructifice”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.