Mecanismul de fixare a insulinei pe receptorul său celular a fost desciperit de către un grup de cercetători australieni, lucru care ar pueta constitui un pas imens pentru milioane de diabetici din lume, relatează AFP, citat de AGERPRES.
Cercetările, publicate joi în prestigioasa revistă „Nature”, permit o mai bună înţelegere a felului în care funcţionează insulina, hormon care preia zahărul din sânge pentru a-l transforma în energie.
Prin realizarea modelului hormonului fixat pe receptorul său (o proteină) cu ajutorul unui accelerator de particule, „am arătat că insulina şi receptorul său se modifică interacţionând”, a spus Mike Lawrence, profesor asociat la „Walter and Eliza Hall Institute” din Melbourne. „O parte din insulină se desface şi părţi esenţiale ale receptorului merg în întâmpinarea hormonului insulinei. Putem numi acest fenomen +un pumn molecular+”, a adăugat el.
La originea acestei descoperiri se află laboratorul său, în asociere cu Case Western Reserve University din Cleveland (Ohio), Universitatea din Chicago, Universitatea din York (Marea Britanie) şi Institutul de chimie organică şi biochimie din Praga. „Acum putem folosi aceste cunoştinţe pentru a pune la punct noi tratamente cu insulină, mai performante”, arată Mike Lawrence. De exemplu, milioane de bolnavi pot spera să beneficieze de îmbunătăţirea calităţii vieţii, punând capăt injecţiilor zilnice cu insulină.
Ţările emergente pot spera şi ele la producerea unei insuline mai stabile, care să reziste la temperaturi ridicate fără să stea la rece; la fel şi bolnavii de Alzheimer şi de anumite forme de cancer, asociate cu rezistenţa la insulină.
Peste 300 de milioane de persoane din lumea întreagă suferă de diabet de tip 2, dintre care peste 32 de milioane în Europa, cifra urmând să se dubleze în anii următorii din cauza obezităţii în creştere şi a modului de viaţă sedentar, însoţit de alimentaţia prea bogată în grăsimi şi glucide. Şi anumiţi factori genetici pot favoriza apariţia bolii.
