După aproximativ un an, tânărul și talentatul dirijor Andrei Feher revine joi, 23 ianuarie 2020, de la ora 19.00, pe scena Filarmonicii de Stat „Transilvania”, alături de orchestră, cor și de pianistul Cadmiel Boțac.
Dacă ultima dată a cucerit publicul clujean cu „Visul unei nopți de vară” de Mendelssohn, pentru prima dată la Cluj în formula de orchestră și actori, acum își propune să-i încânte pe clujeni cu minunata simfonie coregrafică Daphnis şi Chloé de Ravel. Cadmiel Boțac va interpreta Concertul pentru pian al lui Edvard Grieg.
Edvard Grieg este unul dintre cei mai importanţi compozitori scandinavi ai generaţiei sale şi principalul reprezentant al şcolii norvegiene de compoziţie. A fost şi un pianist remarcabil – Hans von Bülow îl numise „Chopin al nordului”, susţinând concerte fie ca solist, fie ca acompaniator. Grieg a studiat pianul cu Ernst Ferdinand Wenzel, un apropiat al lui Mendelssohn şi al lui Schumann. Aici îşi are originea pasiunea pe care Grieg a avut-o pentru muzica celui din urmă şi, în special, pentru Concertul pentru pian, pe care îl auzise în interpretarea Clarei Schumann.
Similarităţile între cele cele două lucrări de gen sunt evidente. Dar dincolo de asemănările cu Schumann, Grieg e departe de a fi fost un epigon al lui, Concertul său fiind expresia unei profunde originalităţi.
A doua parte a concertului va cuprinde simfonia Daphnis şi Chloé, o simfonie coregrafică în trei părţi și cea mai amplă dintre lucrările lui Ravel. Daphnis şi Chloé este una dintre numeroasele partituri care şi datorează existenţa celebrului impresar Serghei Diaghilev care, la nivelul anului 1909, începea să comande tot mai multe lucrări pentru trupa sa stabilită la Paris, Les Ballets Russes. Scenariul baletului, pregătit de Fokine şi apoi revizuit de Ravel, a avut ca sursă o poveste pastorală atribuită poetului grec Longus: Daphnis şi Chloé, doi copii abandonaţi pe insula Lesbos, sunt crescuţi de păstori. Cei doi se îndrăgostesc, iar Daphnis o învaţă pe Chloé să cânte la un fluier făcut din trestie. Chloé este răpită de piraţi, dar este salvată de zeul Pan şi adusă înapoi la Daphnis. Ravel şi-a descris partitura drept „simfonie coregrafică în trei părţi”, în care intenţia sa era să compună „o vastă frescă muzicală, mai puţin tributară arhaismului şi mai mult Greciei din visele mele, similară cu cea imaginată şi pictată de artiştii francezi la sfârşitul secolului al XVIII lea”. Paletei orchestrale foarte complexe, ce conţine şi un vast aparat de percuţie, i se adaugă o maşină de vânt şi, pe alocuri, corul, dar fără text.
