Unul dintre cei mai apreciați soliști de rock din România, Adrian Despot, lider al trupei Vița de Vie, a luat parte la seria de Întâlniri pe prispă, în cadrul ediției a 14-a de Jazz in the Park, desfășurată în acest weekend în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca. Solistul a avut o oră de sinceritate, în care s-a deschis în fața publicului venit să îl asculte și a vorbit despre vulnerabilitățile sale, despre depresie și piața concertelor din România.
Vița de Vie a oferit un recital acustic în a doua zi de Jazz in the Park, sâmbătă, 6 iunie, la ora 13:00, iar câteva sute de spectatori au venit să îi asculte live.
„Mă simt foarte bine pe scenă din momentul în care am înțeles că nu trebuie să demonstrez nimănui nimic. Nu, nu trebuie să vă demonstrez vouă că sunt bun.
Dacă mă uit la generația actuală de adolescenți ei au această putere de a refuza lucruri, de a contesta autoritatea de orice fel, autoritatea statală, autoritatea parentală. Sunt lucruri pe care am impresia că ei le contesta by default. Și îi invidiez. Autoritatea statală și inclusiv cea parentală sunt autorități care trebuie câștigate. Ei trebuie câștigați și convinși că omul din fața lor merită să fie în fața lor, să stea în picioare și să înțeleagă ceva de la el”, a declarat solistul Adrian Despot, în cadrul Întâlnirilor pe prispă, la Jazz in the Park.
„Mama mea a fost cea care m-a făcut să devin artist”
„Mie îmi era frică de securitate, îmi era frică de profesori, am crescut la gară și îmi era frică de ăia până ajungeam la școală. S-a crescut cu frică. E foarte greu de pus degetul pe rană și foarte greu de determinat care este calea, cum trebuie făcut și cum trebuie crescut un copil sau ce trebuie să faci ca să îți fie bine.
Dacă eu aș fi fost adolescent în perioada asta și în care aș fi putut să contest autoritatea statală sau parentală probabil că nu aș fi apucat 50 de ani să fiu artist. Eu m-am apucat de muzică la îndemnul mamei mele și nu am putut să o refuz. M-am chinuit vreo do ani cu chitara clasică și am realizat că nu pot. În 1994, mama mi-a zis vezi că se face o preselecție la Televiziunea Română, emisiune nouă, Școala Vedetelor, du-te acolo să cânți. Eu nu știam ce înseamnă divertisment, ce să caut eu la televizor. M-am dus și am luat preselecția. Am ajuns la Școala Vedetelor și după prima emisiune am venit acasă plângând și am făcut o criză îngrozitoare, mă puneau ăia să dansez și să fac ca toate visele.
Nu am zis că eu nu mai fac asta, îmi era rușine față de mama să îi spun că nu vreau. Pentru că mama îi din Arad, a vrut să dea la UNATC și să se facă actriță, iar cu două zile înainte de examen, tatăl ei care era medic ORL-ist i-a spus nu te duce în București, nu da la UNATC, sunt 1000 de oameni pe loc și există toate legendele alea cu regizorii din comisie, ce le fac actrițelor. Și asta a convins-o pe mama să nu dea la actorie, apoi a dat la filologie și astfel a devenit probabil cea mai iubită profesoară de limba engleză. Dar ea în sufletul ei și-a dorit tot timpul să fie actriță.
Și mama a încercat să proiecteze asupra mea acest destin artistic, căruia eu nu am avut puterea să mă opun. Și cumva sunt atât de mulțumit că nu am avut această putere să mă împotrivesc. Nu am fost niciodată cel mai talentat, dar am insistat în această frică de orice formă de autoritate până în momentul în care am devenit ceea ce sunt astăzi și sunt ok”, a mai rememorat solistul.
Despre concerte și depresie
„Din păcate merge din ce în ce mai prost, cluburile se închid, patronii nu își mai pot susține afacerile, prețul biletelor crește. E greu și atunci sunt luni de zile în care nu cântăm pentr că nu are sens să mergem să cântăm. Iar acele luni merg foarte prost pentru mine pentru că mă depersonalizez, în sensul că stau acasă și nu știu cine sunt. Nu știu dacă pățiți acest lucru.
Eu trebuie să cânt pentru că dacă nu o fac nu știu cine sunt. Sunt total depersonalizat. E o gagică foarte mișto care se numește depresia și ea e imediat acolo, bate la ușă”, a declarat Despot.
„E foarte mișto viața de artist, îmi iubesc viața„
Întrebat de moderatoare când s-a simțit cel mai pe val în viața de artist, liderul trupei Vița de Vie a răspuns: „E foarte mișto să ai o viață de artist, îmi iubesc viața cu bune și cu rele. E tare când ajungi prima oară sus, e foarte nasol când ajungi prima oară jos și crezi că s-a terminat totul, după care iar crești și ești sus și viața se joacă cu tine așa. Tu ești mingea și viața joacă ping-pong cu tine, iar într-o zi vine această concluzie că nu ești niciodată nici ăla de sus, nici ăla de jos.
Trebuie să ai o încredere orbească în tine, trebuie să fii nebun și trebuie să pariezi pe tine în condițiile în care toată lumea spune că ești nebun”, a declarata artistul.
Vasile MANU
