Cea mai scumpa casa din Cluj-Napoca, Vila Tataru, situata la capatul strazii C.A.Rosetti, la intersectia cartierelor Gruia si Grigorescu, evaluata de agentia imobiliara la 2.200.000 de euro, a fost cumparata de un investitor care a decis sa-si pastreze anonimatul.
Dupa moartea ultimului proprietar, Lucia Mihu, imobilul exclusivist construit in 1940 a fost scos la vanzare pentru suma de 2.200.000 de euro. Acesta a fost achizitionat recent catre un potent om de afaceri.
Conform surselor eClujeanul.ro, cumparatorul ar fi un cetatean strain.
Proprietatea iese in evidenta prin pozitie, constructia echilibrata si functionala, accesul impresionant, parcul ce o inconjoara format dintr-o gama variata de arbori. Denumirea „vila Tataru” i-a revenit dupa primul proprietar, care a comandat aceasta opera de arta marelui arhitect italian Gio Ponti, arhitectul care a ridicat primul zgârie-nori din Milano, Turnul Pirelli, care conform enciclopediei on-line Wikipedia, ar fi cea mai înaltã cladire din Milano, masurand 127,1 metri. Primul proprietar, prof. Coriolan Tãtaru, a fost un cunoscut doctor şi profesor la Universitatea de Medicinã şi Farmacie Cluj.
Suprafata terenului are 5.421 mp, iar constructia este realizata pe suprafata de 600 mp. Vila Tataru dispune de doua etaje, 20 de locuri de parcare. Subsol este format din 6 incaperi si un hol, parterul este gandit ca zona de zi, cu un hol spatios, luminos si primitor, din care sunt intrarile spre biblioteca, living (salon de peste 100 mp), sufragerie, wc de serviciu, holuri cu circuite separate spre bucatarie, sasuri, casa scarii spre pod ( cu monsarj spre etaj), usa spre garaj si o bucatarie spatioasa de aproximativ 27 mp. Tot la parter exista un apartament destinat angajatilor casnici (servitori ), format din 3 incaperi, o bucatarie, baie de servici, precum si 2 camari de alimente.
Legatura pe verticala se face printr-o scara dimensionata cu generozitate si atent finisata. Etajul este destinat camerelor de dormit cu terase, compus din 7 incaperi, sasuri, holuri spatioase, 2 bai, un wc cu dus, o bucatarie, 2 debarale si o incapere (camera de zi) de ~ 100 mp, cu 2 iesiri spre 2 terase si cu o scara superioara – exterioara, care coboara in curte.
De-a lungul timpului, datorita generozitatii lui Coriolan Tataru, vila de pe Rosetti a gazduit numerosi oameni importanti, scriitori, oameni de cultura, politicieni, inalti prelati, si o seama de profesori universitari.
monument istoric sau NU?!
Am fost acolo în 1987 cu ocazia sărbătoririi unui cuplu proaspăt căsătorit. Unul din fiii proprietarului de atunci era prieten cu proaspătul mire și am fost invitați la o mică petrecere în curtea acestei minunate vile pe care noi am asemuit-o unui mic palat. Am avut acces și în interior și am avut posibilitatea de a vedea partea de jos cu holul, livingul, baia și bucătăria, precum și o parte din etaj. Livingul este absolut impresionant. Mărturisesc, nu am văzut așa ceva până acum. Se intră în hol, apoi în dreapta și apoi în stânga. Vizitatorul este întâmpinat chiar în față, lângă peretele din partea stângă al camerei, de o masă imensă, dreptunghiulară la care cu ușurință pot lua loc circa 50 de persoane. Impresionantă e înălțimea camerelor și mai ales structura de înălțime aleasă. La o asemenea înălțime nu poți avea camere mai mici de 50-70mp, iar lemnăria, finisajele și mobila trebuie să fie într-un anumit fel. Despre șemineu? O mică operă de artă, deși e foarte simplu. Se încadrează perfect în tot salonul imens care acum, dacă stau și mă gândesc, are mai mult de 100mp. Geamurile dinspre parc sunt impresionante și ele. Sunt până la plafon. Mă gândeam atunci că doar cei care curăță geamurile ancorați le-ar fi putut spăla. Înălțimea camerelor – cca. 5m. Nu exagerez. Draperia era atât de mare și de grea, încât nu se putea mișca decât cu ajutorul unui motoraș. Din salon se intra într-o cameră mai mică. Nu știu ce a fost în trecut, dar atunci era camera unei domnișoare din familie. Avea un baldachin frumos de culoare roz. La parter era și o baie de serviciu pe care invitații de atunci puteau s-o folosească. Bucătăria era imensă. Faptul că avea aceeași înălțime cu tot restul parterului, vă dați seama cum arăta? O bucătărie de 5m înălțime ce avea corpuri suspendate până la tavan? Era o scară similară celei dintr-o bibliotecă. Doar așa puteai ajunge la cele de sus. Chiar nu știu, c s-ar fi putut depozita acolo. Scara interioară – impresionantă și ea. Foarte lată cu trepte de lemn care atunci erau deja destul de uzate. Toată lemnăria necesita recondiționare, deoarece lacul dispăruse de pe parchet și de pe treptele scării interioare. Sus am văzut două camere, impresionante și ele. Camerele de la etaj parcă erau puțin mai joase decât cele de la parter. Curtea avea și piscină. La pretențiile de azi, piscina putem spune că era modestă și prin dimensiune și prin dotări. Dar ce frumoasă amintire e aceasta, nu-i așa? Frații Tătaru, căci așa se numeau și atunci, erau de-o vârstă cu noi și eram un pic mândri de asta. Știu sigur că unul dintre ei a terminat medicina și a plecat în USA sau Canada.