INTERVIU – Mădălin Resceanu, veteranul ciclismului de anduranță cu un palmares impresionant: „Vârsta nu are limite când vine vorba de ciclism”

Unul dintre veteranii cliclismului de anduranță are 52 de ani și un palmares impresionant adunat pe acest segment al sportului pe două roți. Este vorba de Mădălin Resceanu, iar eClujeanul.ro a stat de vorbă cu acesta pentru a afla de la el care sunt provocările care îl fac să continue în acest domeniu.

Ce este ciclismul de anduranță?

De prin 2014 în România a prins contur o nouă disciplină sportivă, anume, ciclismul de anduranță.

Ce înseamnă, pe scurt, ciclismul de anduranță? Parcurgerea unor trasee stabilite și nemarcate într-un anumit interval de timp stabilit de regulamentul Audax Club Parisien. Pe parcursul traseului ciclistul trebuie să se descurce singur și nu are voie să primească ajutor extern sau să schimbe bicicleta pe traseu. Pentru obținerea titlului de Super Randonneur trebuie parcursă o suită de Brevete de 200, 300, 400 și 600 km. De-asemenea mai sunt brevete de 1000 și +1200 km. Cel mai important brevet este Paris-Brest-Paris, 1200 km cu diferență de nivel de 11000 m, ce trebuie parcurs într-un interval de 90 de ore. PBP, este supranumit și Olimpiada ciclistilor de anduranță, deoarece are loc odata la 4 ani, exact ca și Jocurile Olimpice. La PBP se strâng cei mai buni cicliști de anduranță din întreaga lume și este una dintre cele mai importante curse din Franța.

Când a apărut în România ciclismul de anduranță?

În România conceptul a luat naștere abia în 2014, însă a cunoscut un real avânt de când Președinția, la nivel național, a fost preluată de Iulian Ene. De atunci și până în prezent, România se păstrează în topul celor mai bune țări în ciclismul de anduranță, surclasând țări în care ciclismul este „religie”. Ceea ce s-a reușit din 2016 încoace este inimaginabil. În Momentul de față România este una dintre puținele țări care găzduiesc 6 trasee de Super Randonnee, și care găzduiesc 2 evenimente de +1200 km: Drumul Dunării: 1440 km și Ro-Velo 360: 3000 km. De-asemenea în România orașele București și Cluj-Napoca găzduiesc evenimentele „Fleche Național”, fiind, la fel, printre puținele țări din lume în care acest eveniment are loc în mai mult de 1 oraș.

Un traseu de super Randonnee înseamnă o cursă de 600 km cu diferență de nivel de minim 10000 m care trebuie parcursă în maxim 60 h. Fleche Național este o etapă de minim 360km ce trebuie parcursă într-un interval de 24 h alături de o echipă ce va trebui să aibă maxim 5 membri.

Toate realizările României, la nivel mondial, n-ar fi fost posibile fără niște super oameni, mai bine zis, super randonneuri. În interviurile ce urmează voi avea plăcerea de a discuta și de a vă prezenta cei mai buni cicliști de anduranță, acei cicliști cu care România ar trebui să se mândrească, acei cicliști care au urcat România în vârful clasamentelor fără să fi știut nimeni, nimic, de ei. Fără acești oameni, fenomenul Randonneurs România n-ar fi ajuns atât de departe.

Seria de interviuri este deschisă de Mădălin Resceanu (București), un om, pe cât de modest, pe-atât de mare. La 52 de ani este de neclintit când vine vorba de provocările turelor de anduranță. Indiferent de greutăți, a reușit imposibilul în multe situații.

Până să descopere ciclismul de anduranță, Mădălin era un ciclist la fel de simplu ca mine, și ca mulți cititori, navetist de acasă la muncă și înapoi. Un om simplu ce-și ducea viața într-o companie și-atât. În 2017, când a descoperit ciclismul de anduranță avea ”doar” 47 de ani. Pentru el vârsta n-a fost o piedică. După cum spunea, chiar el, dacă e sa privim, în ansamblu, media de vârstă a ciclistilor de anduranță, atât din țară cât și din afară, se situează undeva pe la 40-45 de ani. Acest lucru datorându-se, poate, experienței acumulate, în timp, și maturității dobândite odată cu înaintarea în vârsta.

De la o discuție în service, la Randonneur

„Am auzit prima dată de Randonneurs România, în 2017 de la regretata Cristina Berna, într-un atelier de reparații de biciclete. Cristina își punea bicicleta la punct pentru un brevet. Curios, din fire, am întrebat-o despre brevete. Având timp de așteptat mi-a povestit despre Randonneurs și ce înseamnă, el. Am admirat simplitatea ei și cât de scurt și concis mi-a răspuns la toate întrebările. Mi-a stârnit, pur și simplu, curiozitatea și mi-am dorit să văd cum e, să particip.”

De la o discuție în acel service și până la un palmares impresionant n-a fost decât un pas: înscrierea la primul brevet de 200 km din 2017. Pentru Mădălin acel brevet de 200 km a fost un pariu all-in cu sine. Neavând nici măcar o bicicletă pregătită pentru așa ceva, a trebuit să împrumute una, nu știa la ce să se aștepte, nu știa în ce se bagă, nu știa care va fi cursul lucrurilor. Doar un studiu al traseului pe hărți și asta a fost tot.

Primul brevet a fost încheiat, cu succes, după 8h și 35 min de pedalat. De aici și până la finalul poveștii vom învăța despre ceea ce înseamnă o putere psihică formidabilă, o ambiție cum rar întâlnești și despre ce înseamnă atingerea viselor cu orice preț.

Odată cu încheierea brevetului de 200 km, Mădălin a dorit mai mult, însă prioritatea era achiziționarea unei biciclete. O bicicletă Devron a fost de-ajuns pentru el, ca să realizeze tot ce a realizat de-atunci și până în prezent. A dorit sa participe și la brevetul de 300 km, urmand cel de 400 km și cel de 600 km. Primul titlu din cariera lui, cel de Super Randonneur, fusese obținut încă de la debut. Brevetul de 1000 km din 2017, București – Cluj-Napoca – București, a fost primul hop de netrecut pentru Mădălin, acesta văzându-se nevoit sa abandoneze în Turda după ce i se rupsese o spiță pe Dealul Feleacului iar roata se descentrase atât de tare încât fusese imposibil de mers mai departe.

„Există un sentiment de frustrare după fiecare abandon, însă am învățat, în acești ani, că există și astfel de situații în care trebuie să-ți asculți corpul sau să privești, cu atenție, la starea tehnică a bicicletei pentru a nu înrăutăți situația. Toate abandonurile m-au determinat să fiu mai bun în următoarea etapă.”

Anul, de grație, 2018

A fost, de departe, cel mai bun an al lui Mădălin. Pe lângă obținerea celui de-al doilea titlu de Super Randonneur, acesta s-a calificat și la brevetul de 1400 km „Drumul Dunării”, brevet care, ca și Paris-Brest-Paris, se desfășoară odată la 4 ani, brevet încheiat după 119 ore, obținând, astfel și primul său titlu de Ultra Randonneur. Alte reușite de trecut pe listă ar fi terminarea a 2 etape de Super Randonnee: ”Legendary Long Valley” și ”Transcarpathian Epic”, o etapă de Fleche Național și un brevet de 1000 km. La final de sezon, Mădălin, primește și titlul de Romanian Randonneur Round The Year, titlu ce se acordă unui ciclist care parcurge minim un brevet de 200 km intr-o lună, timp de 12 luni, consecutiv. Iar ca succesul să fie desăvârșit, în 2018, a împărțit locul 1 în clasamentul Randonn’Or cu Radu Cristian (ciclist pe care sper să vi-l pot prezenta în interviurile viitoare), titlu ce se acordă ciclistului care parcurge cei mai mulți kilometri în regim de randonneur. La tot acest palmares i se adaugă și Titlul Grimp’Or, pentru ciclistul care obține cea mai mare diferenta de nivel în brevetele Randonneurs, tot la egalitate cu Radu Cristian.

„Cred că întregul sezon 2018 a fost o realizare, căci am fost o gașcă de 11-12 ciclisti care „ne-am bătut” pentru aceste distincții. Țin minte că între primele 2 locuri ocupate de mine și de Radu, în clasamentul Randonn’Or, și locul 3 ocupat de Vlad Piciu (ciclist despre care vom discuta în viitorul apropiat), era o diferență de vreo 300 km, adică un brevet, iar până pe la locul 12-13 erau niște diferențe foarte mici. Oricine rata un brevet, pierdea câteva poziții. A fost foarte mult de muncă și-am îndrăgit toți cicliștii, la fel de mult. Până la urmă, aici nu există rivalități, ăsta e farmecul ciclismului de anduranță. Fiecare e prieten cu fiecare, există respect, toți cicliștii se ajută între ei dar fiecare pedalează pentru sine. Clasamentele astea te fac, doar să te împingi puțin mai mult dincolo de limitele pe care, deja, le-ai depășit. Efortul de a fi primii în toate clasamentele a fost foarte mare ținând cont de faptul că eu sunt din București iar Cristi din Ploiești. A trebuit să ne sincronizăm fiecare secundă pentru a realiza ceea ce s-a intamplat în 2018, a fost un efort logistic foarte mare.”

Din 2019 până în Prezent.

„In 2019 am avut și un moment cand am fost copleșit de emoții la BRM600 de la Buzău. Aproape jumătate de drum am avut parte de niște condiții climatice oribile, a plouat mult, iar după ce s-a oprit ploaia a început să bată vântul atât de rău încât, pur și simplu, mă chinuiam să înaintez. Am terminat la limită. La final era un grup mic de oameni care mă așteptau cu urale și m-au aplaudat. A fost prima dată când mi-a fost foarte greu să mă stăpânesc, aproape că-mi venea să plâng de bucurie că am terminat. La final, m-am dat jos de pe bicicletă, am ridicat-o deasupra capului, ca un campion, și mi-am zis, am facut-o și pe-asta… Priveam cerul și mulțumeam că am ajuns la final. A fost un sentiment unic. În viața de randonneur treci prin multe momente dificile, să nu-și imagineze nimeni că-i atât de ușor precum pare atunci când povestim.”

După ascensiunea rapidă, Mădălin Resceanu a devenit un nume cu greutate în ciclismul de anduranță, iar reușitele nu s-au oprit în 2018. În 2019, devine pentru a treia oară Super Randonneur, Ultra Randonneur pentru a doua oară și se califică la Olimpiada ciclistilor de anduranță de la Paris. Deși nu a reușit să termine, în timp util, cei 1200 km, este o mândrie că a fost la Paris, a reprezentat România și a încheiat tura după 95 de ore.

„Nu pot spune că nu am fost dezamăgit când am realizat că nu voi termina în timp util, dar asta nu m-a descurajat. Am pedalat în ritmul meu, m-am bucurat de plimbare și am terminat cei 1200 km după 95 de ore iar la final am primit doar medalia de finisher, fără omologare. Paris-Brest-Paris este o experiență ce merită trăită, fie că o termini, fie că nu.”

„În ciclismul de anduranță, dacă nu ești organizat în ceea ce faci, abandonul e garantat. Trebuie să studiezi traseul, trebuie să-ți organizezi bagajul cum trebuie, căci la un brevet de 1000 km sunt, cu totul, alte nevoi față de un brevet de 200 km. Dacă e vorba de brevete de 600, 1000 sau peste 1000 km trebuie să te gândești, atent, ce distanțe ești dispus să parcurgi pentru a te putea odihni, câte ore acorzi somnului, ca să nu ratezi brevetul, cam care ar fi media de rulare, în cazul în care realizezi că poți fi departe de punctele de odihnă puse la dispoziție de organizator trebuie să cauți cazari. E un proces anevoios de pregătire, în care trebuie să iei în calcul o grămadă de variabile. Și totuși, oricât de organizat ai fi, sunt situații, ca la brevetul de la Buzău, în care ești, total, luat prin surprindere și ajungi să crezi că nu vei mai termina acea etapă.”

În anii 2020 și 2021, în ciuda restricțiilor din pandemie, Mădălin a reușit să performeze și să scoată aceleași rezultate cu care, deja, ne obișnuise. Anul 2022, însă, a reprezentat un an de cumpănă după ce o participantă (prietenă cu Mădălin) a pierdut controlul bicicletei pe o coborâre, s-a accidentat și a ajuns la spital cu multiple contuzii. A fost primul brevet pe care Mădălin l-a ratat fără vreo problemă de sănătate sau tehnică ci voit, ca să fie alături de prietena lui în niște momente critice. Doar cu hainele pe care le avea pe el și puținii bani luați pentru tura, a petrecut aproape o săptămână în spital alături de prietena sa, până când a primit ok-ul din partea medicilor că este stabilă. În acele momente OMUL Mădălin a cântărit mai mult decât performerul Mădălin.

Da, anul acesta nu este încununat de succese pe plan sportiv, dar este de înțeles. O astfel de traumă nu poate fi trecută ușor.

Ce te-ar zdruncina atât de tare încât să pui capăt acestei aventuri numită „Randonneurs România”?

„Un accident, clar. Încă am trauma cu acea prietenă accidentată. De aceea nici nu prea am mai fost activ în ultima perioadă. Încă încerc să trec peste trauma asta. Dar dacă, vreodată, voi trece printr-un accident atât de urât, mă voi opri definitiv. Niciodată, până acum, n-am avut gândul ăsta. Știu să spun stop în curse doar atunci cand corpul o cere, în rest, departe de mine gandul de a mă opri. Poate mă voi retrage cand am să văd că ratez 3 brevete consecutive, pentru că asta ar însemna că nu mai pot face față ritmului și nu are rost să mă chinui degeaba.”

„Cel mai mare vis mi l-am trăit când am făcut Brevetul de 3000 km, Conturul Romaniei. Poate că par puțini 3000 km în 2 saptamani, dar când începi să pui oboseala care se acumulează în corp și condițiile meteo, vei realiza că nimic nu e atât de ușor pe cât pare. În prima săptămână, a călătoriei, am avut parte de ploi și frig apoi am avut parte de temperaturi de peste 35 de grade, am pedalat de la o extremă la alta, a trebuit să mă adaptez pe parcurs. Mai mult de-atât nu visez să fac, căci s-ar putea să dau greș.”

Pe lângă ciclismul de anduranță, Mădălin a participat și la curse de MTB, schimbând, puțin, disciplina sportivă, iar locul 9 obținut la Mureș 24h, în 2019, dovedește că, la vârsta lui, ar putea fi un ciclist multilateral dezvoltat. Mureș 24h se desfășoară pe un traseu de 10 km pe care trebuie să îl parcurgi de nenumărate ori în 24 de ore, dar asta nu e tot, ca să obții diploma de finisher trebuie să parcurgi minim 15 ture (150 km) iar pauze nu ai voie să-ți iei mai mult de 40 de minute, altfel ești descalificat. Fiecare participant are un dispozitiv de urmărire și odată ce se constată că nu ai respectat traseul sau ai avut pauză mai mare de 40 de minute ești scos din cursă, instant. 2020 nu a fost încununat cu succes la Mureș 24h. Din cauza unor probleme medicale, Mădălin s-a văzut nevoit să se retragă din cursă după 13 ture.

Ca o paralelă, în anii 2020 și 2021, Mădălin a participat și la cursa de anduranță Dunav Ultra, desfășurată în Bulgaria, cursa având o lungime de 750 km, încheiată cu succes, de fiecare dată. În 2022 va lua startul pentru a treia oară la acest eveniment.

în viitorul apropiat se vor naște noi generatii de cicliști de anduranță. Ce-ar trebui să știe cei care vor să încerce o astfel de disciplină sportiva?

„Vârsta nu are limite când vine vorba de ciclism, m-am apucat de ciclism, serios, la 47 de ani. Fiecare om trebuie să înțeleagă că ciclismul este, în primul rând, sănătate. La nivel cardiovascular ciclismul te ajută enorm, menții musculatura într-o formă bună indiferent de vârstă și descoperi, încet-încet, un mod de relaxare, un mod de viață. Ciclismul te „alimentează” pozitiv și la nivel mental. Dar dacă vrei să slăbești ciclismul de anduranță nu este o soluție. La final de tură, când ajungi acasă, înfometat, vei băga în tine mai multe calorii decât ai consumat. Însă dacă pedalezi zilnic și constant reușești să menții un echilibru în greutatea corporală.”

„Cei mici nu trebuie să se lase doborâți la primul hop întâlnit. Indiferent de ce bicicletă au, să se apuce să pedaleze distanțe mai scurte sau mai lungi. În timp să-și caute un grup alături de care să meargă, dar să și-l aleagă cu grijă, să mențină, oarecum, același ritm cu care e obișnuit. Degeaba te apuci de pedalat și te bagi într-un grup de bicicliști, cu experiență, care poate merge cu 40 km/h, dacă tu, abia, ții 27 pe plat pentru că nu vei obține niciun rezultat pozitiv, același lucru se întâmplă și când găsești oameni mai slab pregătiți decât tine. Este un echilibru care trebuie căutat cu mare atenție, pentru a putea evolua organic, nu forțat. Încă un lucru, niciodată nu-ți alege modele după care sa te iei, sau să egalezi performanțele cuiva. Fiecare ciclist are modul său de antrenare și, poate, mulți ani de muncă în spate. Tu trebuie să evoluezi după propriile reguli și greșeli, așa cum am făcut și noi. Nu forța lucrurile, pentru că vei fi dezamăgit la final.”

„Va suna, puțin, ciudat, dar nimeni nu va trebui să-și facă un scop din a deveni randonneur, să nu caute, cu disperare, aceste titluri pe care noi le avem, la activ. Totul vine de la sine, să lase să vină anduranța la ei. Dacă vrei să dovedești că ești bun, vei rata, garantat, căci aici nu e vorba despre cine e cel mai bun ci despre cum reziști până la final. Cei ”mici” trebuie să fie conștienți că nu pot realiza în câteva curse ceea ce generația asta a realizat în ani. În rest, cumpătare.”

„Un ciclist de anduranță nu trebuie să fie antrenat de nimeni el trebuie să se descopere. Oricine vrea să încerce disciplina asta trebuie să înțeleagă că niciunul dintre noi nu-l poate pregăti, fizic, pentru ceea ce urmează. Putem fi mentori, îl putem învăța câteva secrete dar cam atât. Până la final toți cei care vor să se apuce de sportul ăsta trebuie să înțeleagă: Brevetele sunt niște curse individuale și trebuie să se descurce singuri în orice situație.”

Dacă cineva a ales să practice ciclismul datorită mie, sunt fericit, dar să țină cont că nu trebuie să mă copieze, nu trebuie să facă exact ca mine. Fiecare trebuie să-și definească modul de parcurgere a turelor.”

Ciclismul de anduranță: un mod de viață… frumos și ciudat.

Cel mai frumos lucru, în ciclismul de anduranță, sunt oamenii, în primul rând, am cunoscut atât de mulți oameni și am legat atât de multe prietenii încât nu-ți poți imagina. În anduranță te vezi pus în situații limită și abia atunci vezi oamenii, cu adevărat. Ne-am ajutat între noi, ne-am susținut moral, am rezolvat, împreună probleme tehnice și alături de oamenii ăștia, mulți, am descoperit frumusețea asta de țară, cum nu credeam c-o s-o descopăr.”

Nimeni să nu-și imagineze că ciclismul de anduranță e accesibil oricui. Ciclismul de anduranță e greu, foarte greu, dur, aș putea spune. Gândește-te că trebuie să parcurgi distanțe enorme, să te încadrezi într-un barem de timp pentru fiecare punct de control și, până la final, în timpul limită acordat pentru lungimea traseului, trebuie să înfrunți oboseala fizică și psihică, trebuie să înfrunți capriciile vremii, și relieful. Este o experiență care nu se adresează oricui. Trebuie să reziști psihic și fizic tuturor provocărilor. Am avut situații când, puteam intra în șoc hipotermic și situații când a trebuit să merg, o săptămână prin ploi și furtuni, am avut ture când am pedalat pe vânt puternic, prin căldură insuportabilă dar și condiții prielnice. Din punctul meu de vedere, psihicul face totul în disciplina asta, dar asta nu înseamnă ca vii după 30 de kilometri și gata, le faci pe toate doar pentru că ești determinat, trebuie să ai și o condiție fizică.”

În ciclismul de anduranță ai timp să te redescoperi, să vezi dincolo de limitele fizice, ai să înveți „nebunia noastră”. Dacă nu îți ții creierul ocupat, clachezi. Te gândești la orice, te joci, faci orice, numai nu lăsa creierul să se odihnească. Poate pare ciudat dar eu „mă joc” îmi țin mintea ocupată cu alte lucruri, cât să-mi ia gândul de la timpi sau distanțe. Să te gândești la distanțe, mi se pare o greșală majoră, pentru că te demoralizezi repede. De exemplu, la una dintre ture, făceam clasamente cu cei mai simpatici oameni din fiecare localitate prin care treceam. Uite, nenea, ăsta, mi-e simpatic că m-a salutat dar doamna este mai simpatică, că mi-a zâmbit frumos, dar din localitatea aia domnișoara cealaltă este pe prima poziție, că… motive. Fac jocuri de cuvinte, ascult muzică și niciodată nu merg singur. Dacă mergi, cel puțin în doi, niciodată nu vor fi amândoi cicliștii la fel de obosiți, în același timp, și unul îl întreține pe celălalt.”

Nimeni să nu creadă că în sportul ăsta scapi fără investiții. Când tragi linie, ies niște cifre înfiorătoare. Eu, în 5 ani, am investit peste 10.000 de euro în biciclete, în reparații, în piese noi, în echipamente, în logistică, în taxe de înscriere, deplasări, cazări și așa mai departe. Așa că oricine dorește să se apuce de sportul ăsta trebuie să știe, de la bun început, că vor fi investiții uriașe.”

Mădălin a fost unul dintre sportivii fericiți, care au reușit să obțină și o sponsorizare, sponsorul lui fiind restaurantul „Votează cu furculița”, dar asta nu l-a scutit de a face împrumuturi la bănci pentru a putea susține acest sport.

„Pentru a obține o sponsorizare e un proces anevoios. M-am prezentat la managerul restaurantului cu un portofoliu ca și când aș fi venit cu un plan de afaceri, în care am prezentat toate reușitele mele, planurile mele pe termen mediu și lung, cheltuieli estimate, tot felul de calcule la centimă și la secundă.”

Așa cum, noi, dorim să primim o finanțare sau un ajutor, cât de mic, și investitorii vor să aibă câștiguri, de pe urma noastră. Mi s-a spus franc, în față, de la o altă companie, că ei nu vor investi, pentru că nu au nimic de câștigat. Până la urmă, despre asta este vorba., poți fi, oricât de bun, dacă nu generezi, în secunda doi, venituri, nimeni nu va investi. Avem gândire pe termen scurt. Dar nu se gândesc că, poate, puținul, ăla, de reclamă pe care îl faci atât în ture cât și pe rețelele de socializare, în timp, le-ar putea aduce clienți și venituri”.

La final de articol tragem linie… 5 ani de rezultate, greu de egalat. Pentru unii sunt niște performanțe peste limitele imaginabilului, însă, el este Mădălin Resceanu, unul dintre campionii României despre care nimeni nu v-a povestit nimic.

PALMARES

Din arhiva Randonneurs Romania 2014 – 2022:

Mădălin se afla în tabloul ”Hall of Fame Randonneurs România” pentru: 2 titluri Brevet 10000, 5 Super Randonneur, 4 Ultra Randonneur și 1 titlu Audax Altitude Award.

Brevete clasice:

2022 – 1 Fleche Național;

2021 – Participare la Olimpiada cicliștilor de anuranță: Paris-Brest-Paris, 1 Super Randonnee: “Following Cristina Berna – Banat Mountains Epic”, 1 Super Randonnee ”Trans Apuseni History Road”, 1 Super Randonnee “Via Dacia Felix”, 1 BRM200, 1 BRM300, 1 BRM400, 1 BRM600, 1 BRM3000: ”Ro-Velo 360 Tour”, 1 Fleche National, 1 Dunav Ultra;

2020 – 4 BRM200, 1 BRM300, 1 BRM400, 1 BRM600, 1 BRM1000, 1 Fleche National, 1 Dunav Ultra;

2019 – 9 BRM200, 2 BRM300 km, 1 BRM400 km, 1 BRM600km, 1 BRM1000 km, Locul 9: ”Mures 24h”;

2018 – 14 BRM200, 1 BRM300, 1 BRM400km, 2 BRM600 km, 1 BRM1000, 1 BRM1400 ”Drumul Dunării Randonneurs”, 1 Super Randonnee: ”TransCarpathian Epic”, 1 Super Randonnee ”Legendary Long Valley”

2017 – 1 BRM200, 1 BRM300, 2 BRM400, 1 BRM600

Titluri brevete clasice:

5 titluri Super Randonneur

4 titluri Ultra Randonneur

2 titluri Romanian Randonneur Round the Year

Randonn’or 2018

2 titluri Brevet 5000

2 titluri Brevet 10000

Brevete populare:

2020: 1 Brevet GFR375;

2018: 1 Brevet GFR50, 1 Brevet GFR100, 1 Brevet GFR150

Titluri brevete populare:

1 Titlu Super Grandonneur

Titluri Brevete:

Randonneur of the year 2018

Grimp’Or 2018

Audax Altitude Award 2018

The Wall – pentru perioada 2014 – 2020

Ordinul Cavaler Randonneur: R***

Ordinul Shut up legs: Ofițer

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.