Jucătorul Universităţii Cluj, Mihai Onicaş, a declarat la finalul meciului câştigat cu Metalurgistul Cugir, sâmbătă, 12 mai, pe Cluj Arena, scor 3-2, că în Liga a 2-a va fi mult mai greu, dar obiectivul rămâne la fel, acela de a promova în prima ligă în anul Centenarului echipei din 2019. Acestuia i-au dat lacrimile când a fost întrebat ce înseamnă acest club pentru el.
„Până la urmă am reuşit să ne atingem obiectivul în acest an, încă un pas către obiectivul principal şi anume revenirea în Liga 1 în anul 2019 când sărbătorim Centenarul echipei. Suntem mai liniştiţi, chiar dacă astăzi nu s-a văzut. Am avut un meci greu, poate că am părut un pic relaxaţi, dar nu este aşa, ne dorim să câştigăm fiecare meci şi nu ne iasă întotdeauna jocul.
Va fi mult mai greu în Liga a 2-a din punct de vedere al rezultatelor, vom juca multe deplasări la Bucureşti, la Constanţa, cea mai scurtă cred că e la Timişoara. Va fi cu siguranţă mai greu, însă obiectivul rămâne acelaşi, să câştigăm fiecare meci din campionat, iar la final să reuşim să promovăm”, a susţinut jucătorul Mihai Onicaş.
„Ne dorim să aducem această echipă frumoasă pe prima scenă a fotbalului românesc, să vină oameni importanţi din România şi din federaţie care să vină la meciurile noastre, să fim văzuţi de echipele din Bucureşti sau din străinătate.
Avem nevoie de ambiţie pentru a promova, ceea ce nu cred că ne lipseşte, cu toţii ne dorim să promovăm, iar faptul că la anul putem aduce Universitatea Cluj în prima ligă în anul Centenarului clubului e o şansă enormă. Cu toţii ne dorim asta, vom da tot ce avem mai bun pentru a îndeplini acest obiectiv. Le mulţumim acestor suporteri frumoşi că sunt alături de noi, chiar dacă au fost momente în care nu am mers foarte bine, dar până la urmă am reuşit împreună să ducem până la capăt această muncă”, a mai precizat Onicaş.
Lacrimi pentru „U”
„Mă simt foarte bine când înscriu pentru ‘U’, aici am crescut şi am amintiri foarte frumoase. Acest club înseamnă foarte mult pentru mine, mă bucur că m-am întors de unde am plecat şi sper să rămân cât mai mult timp aici”, a încheiat, cu lacrimi în ochi, Mihai Onicaş.