Viitorul şi perspectivele jurnalismului independent, fenomenul fake news şi educaţia jurnaliştilor, dezbătute la Electric Castle 2018 – VIDEO

Fenomenul ştirilor false care se propagă pe întreg internetul românesc, aşa numitul fake news care a generat atât de mult interes la nivel global şi a pus pe jar întreaga breaslă a jurnaliştilor, a fost intens dezbătut duminică, 22 iulie, la amiază, în ultima zi a festivalului Electric Castle, în cadrul EC Sessions, de către jurnaliştii Mihnea Măruţă (pressone.ro), Amalia Enache (PRO TV), Cristian Lupşa (Decât o Revistă) şi Răzvan Ionescu (Recorder.ro). 

Chiar dacă dezbaterea a fost fixată la o oră la care „electricii” se odihnesc după o noapte de pomină (13:30), interesul a fost mare, micuţa sală din castelul Banffy a fost neîncăpătoare, semn că încă mai există susţinători ai jurnalismului independent şi interes pentru presa de calitate.

S-a vorbit în mare măsură despre viitorul presei şi cât de „bine” se poate trăi în această industrie, despre fake news-urile care ne mănâncă zilele, despre sistemul educaţional care formează nouă generaţie de jurnalişti, dar şi despre perspectivele pe termen lung pentru un jurnalism de calitate făcut ca la carte.

Despre fenomenul fake news şi cum poate fi el combătut

„Noi aici (la DoR) încercăm să facem lucruri care sunt verificate şi nu suntem singurii, autoreglementare sau nu, problema e că în timpul în care trăim cei mai mari dezinformatori sunt prietenii noştri de pe Facebook. Şi dacă noi încercăm să ne facem treaba cât mai bine o grămadă care nici măcar nu sunt jurnalişti, ne-am documentat acum pentru un material despre fake news şi este un tip care studiază fenomenul şi a spus că sunt mii de site-uri care apar săptămânal şi nu apar dintr-o nevoie ideologică, ci sunt unii care ştiu să manipuleze algoritmii de Google Ads ca să mai strângă nişte bani şi din când în când dezgroapă câte un <îngerul dac> şi chestii pe care le-aţi mai văzut. Astea sunt amuzante, sunt uşoare, dar altele sunt destul de subtile şi sunt convins că toată lumea din această seară a dat share, like sau excelent la o chestie care nu era adevărată. Sunt multe sfaturi pe care mulţi dintre noi le spunem ce puteţi face, sfatul meu principal e <dacă sună prea bine să fie adevărat, atunci înainte să daţi acel share, mai ales dacă e un share care vă confirmă convingerile, gândiţi-vă de două şi dacă sună aşa bine nu trebuie să faceţi voi jurnalism măcar aşteptaţi puţin>”, a susţinut jurnalistul Cristian Lupşa de la Decât o Revistă (DoR).

„Şi mai sunt o grămadă de site-uri create din nimic care preiau integral pentru că nu există nicio lege tot ceea ce producem noi cu muncă de săptămâni sau luni de zile integral, inclusiv video, filmează ecranul şi are video-ul lui pe care îl postează pe propriul site pentru că a văzut că a făcut trafic pe Facebook sau pe un alt site”, a completat şi Mihnea Măruţă de la Pressone.ro.

„Ceea ce vreau eu să vă spun, nu fiţi ca ‘bunica’, care credea că ceea ce apărea negru pe alb scris într-un ziar nu poate să fie adevărat. Eu nu înţeleg cum o generaţie ca a voastră cu acces la atâtea mijloace poate să creadă că dacă este scris undeva este şi automat adevărat exact ca bunica”, a susţinut Amalia Enache.

Despre ce înseamnă să construieşti un produs media de calitate de la zero

Invitaţii au primit următoarea întrebare din public, cum poţi construi un produs media de calitate care să servească interesului public atâta timp cât nu publicul plăteşte pentru el, când banii nu vin de la public în cea mai mare măsură, cum poţi face un produs de calitate?

„Eu pot să vin tot cu exemplul <România, te iubesc>, care nu este un produs media susţinut de public, se pot întâmpla astfel de lucruri. Să ai şapte episoade de România te iubesc pe cazul defrişărilor e clar că pe nimeni de la episodul trei nu mai poţi prinde audienţa cu asta, înseamnă că cineva acolo în spate, de această dată colegul meu Alex Dima, are un crez personal şi nu se lasă şi se luptă cu toată lumea să ducă mai departe acest mesaj”, a spus Amalia Enache.

„Eu cred că jurnalismul despre care vorbim noi este deja în unele cazuri în străinătate plătit de cititori şi eu îmi doresc să se întâmpla asta şi la noi, cel puţin la noi la DoR cam 50%, pe partea de revistă, din venituri ne vin de la cititori, noi existăm în principal datorită oamenilor care sunt abonaţi. Pentru că jurnalismul pe care îl facem noi şi oamenii de aici nu e pentru că vrem să avem o comunicare cu publicul, nu e un job, dacă publicul nu consideră că jurnalismul ăla nu e plătit ne vom opri la un moment dat. Viziunea mea pentru acest model de business nu este să găsim ceva care să acopere lipsurile pe care nu le poate acoperi publicul, din contră, îmi doresc ca într-un an de zile-doi să putem spune că suntem finanţaţi integral de cititori. Şi finanţare nu înseamnă să dai ceva pentru că îţi place de noi, ci să plăteşti o informaţie, o serie de poveşti pentru că îţi oferă ţie ceva în viaţă.

Nu cred în modelul de donaţie la modul <vai săracii ăia din presă au nevoie de tot ajutorul>, dar merge o dată. Pentru mine acesta este un fel de butonul nuclean, am zis că dacă vom ajunge într-o zi în care nu ştim dacă vom mai exista luna viitoare o să apăsăm butonul acesta, dar până atunci noi facem tot ce putem mai bine şi modul în care cititorul poate să contribuie e abonându-se. Cred că ăsta e viitorul în multe locuri, iar publisherii giganţi ca New York Times muncesc de 6 ani de zile la zona lor de abonamente şi anul trecut peste 50% din veniturile NYT vin de la cititori”, a completat Lupşa.

Răzvan Ionescu: „Donaţiile la Recorder au explodat după mitingul PSD din Piaţa Victoriei”

„Noi nu avem de ce să ne plângem. Mitul acela că piaţa de publicitate din România nu susţine jurnalismul serios, quality sau în interes publicul nu e adevărat sau e adevărat doar pe cazuri de excepţie, avem branduri mari care ne-au spus că scrieţi despre politică şi nu vrem să ne asociem cu asta, dar seara vedem spoturile lor pe televiziunile eminamente politice care practică fake news-uri. Noi avem sprijinul multor branduri importante si companii în publicitate, pe un tip de publicitate mai special care înseamnă multă muncă şi pentru noi şi pentru noi, branded content şi native advertising. 

Acest sprijin a crescut în ultimul an odată cu creşterea proiectului, chiar în trepte care nu sunt spectaculoase ca audienţă, dar probabil nu va suna aşa bine când o să vă spun că acest grafic este direct proporţional cu temerile, îngrijorările şi fricilor oameni care văd ce se întâmplă în politic. După mitingul PSD din Piaţa Victoriei donaţiile la Recorder au explodat, timp de 30 de ore am avut donaţii cât am avut în toată lumea mai, o lună bună faţă de precedentele. În 30 de ore am adunat bani fără să facem nimic special, doar am publicat reportajul acela de 19 minute. Reacţia publicului a fost că mulţi dintre ei şi-au închipui că există oamenii ăştia, nu şi-au închipui că pot fi folosiţi aşa, când de fapt oamenii ăia sunt de multe ori unchii şi mătuşile noastre, rudele sau amicii noştri cu care nu mai stăm de vorbă şi îi lăsăm să comunice cu ei doar oamenii ăia şi să le spuculeze toate slăbiciunile”, a spus unul dintre iniţiatorii proiectului Recorder.ro.

Despre jurnalismul civic şi activiştii care fac presă

„Nu există jurnalistul civic din punctul meu de vedere. Mulţi dintre noi am căzut în această capcană, au fost câteva momente în care te mai ia valul, mai ales atunci în Piaţa Victoriei la protestul pentru OUG.13 şi vezi oameni plângând, dar e o greşeală. Dacă vrei să-ţi faci treaba pentru public trebuie să rămâi un jurnalist clasic„, a spus Răzvan Ionescu.

„Există o ispită pentru că unele lucruri sunt atât de evidente de îţi vine să ieşi şi tu ca simplu cetăţean în piaţă cu pancarde. Şi am avut această discuţie la noi în redacţie de mai multe ori, mergem diseară la miting şi dacă mergem, o facem în calitate de jurnalişti sau de protestatari. Şi felul în care înţeleg eu acest lucru este următorul, va exista şi o zi de mâine în care indiferent dacă am câştigat sau am pierdut tot veţi avea nevoie de un loc în care să găseşti informaţie credibilă. Hai să fim noi printre cei care sunt credibili şi mâine, hai să nu ieşim cu pancarte şi să fim doar jurnalişti, pentru că dacă o facem mâine vom fi recunoscuţi ca fiind protestatari sau activişti şi nu cei în care se va investi şi mâine şi poimâine încredere din partea celor la care ne gândim de fapt în fiecare zi”, a susţinut jurnalistul Mihnea Măruţă.

Despre reînfiinţarea secţiei română a Radio Europa Liberă

„Cred că aceasta este ştirea cea mai importantă, că Departamentul de Stat al Statelor Unite a decis după multă vreme când ei au decis că nu mai merită să investească banii contribuabililor americani pentru informarea publicului din România. Faptul că au luat această decizie pentru România şi Bulgaria spune mai multe decât toate îngrijorările”, a spus Ionescu.

Despre rolul sistemului educaţional în viitorul jurnalismului

„Sistemul educaţional e de vină, dar e e de vină de la rădăcini, adică în momentul în care te trezeşti cu studentul venit în anul I care crede în toate teoriile conspiraţiei pe care le-a auzit acasă de la mama, tata şi bunici e destul de greu să montezi principiile acestea jurnalistice primare de informaţie verificată pentru că te ciocneşti deja cu un sistem închis şi o lipsă de dorinţă gândire critică. Şcoala de jurnalism nu poate să facă mai mult decât poate să facă orice facultate din a reorienta sau reprograma tineri care sunt uitaţi pe drum din sistemul formal, adică inclusiv educaţie medie de a gândi critic şi de a chestiona informaţiile pe care le primeşti nu trebuie să se întâmple în facultate, ci ar trebui să se intâmple din cicluri primare. Da, e nevoie să facem mai mult si cred că şi noi jurnaliştii care activăm acum în presă e foarte mare de a comunica acum cu publicurile noastre şi să înţelegem ce înţeleg ei din fake news şi informaţie verificată”, a spus Cristian Lupsa.

VIDEO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.