Concert vocal-simfonic dedicat Centenarului Marii Uniri oferit de Filarmonica de Stat „Transilvania”

Programul concertului de vineri, 23 noiembrie, de la ora 19.00, pe care Filarmonica de Stat „Transilvania” îl dedică Centenarului Marii Uniri va aduce în atenţia publicului un program absolut unic (cu lucrări în primă audiție la Cluj): energicele Dansuri româneşti de Béla Bartók, Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde scris de compozitorul clujean Sigismund Toduţă, dar şi, marea senzație a serii, pentru prima dată la Cluj, Poema română de George Enescu.

Dansurile româneşti stau mărturie pentru intensa preocupare pe care Bartók a avut-o pentru muzica tradiţională a românilor din Ardeal, rezumată în propriile sale cuvinte: „Socot drept scop al vieţii mele să continuu şi să isprăvesc studierea muzicii poporului român”. Ceea ce a şi făcut admirabil, nu doar prin încorporarea, în muzica sa, a unor elemente specifice folclorului românesc, ci şi prin culegerile de melodii populare adunate din diferite zone transilvane.

Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă a fost interpretat în primă audiţie absolută în 1951, însă fără cea de-a treia din cele patru părţi iniţiale, pe care compozitorul a decis, în ultimul moment, să o suprime. În acest concert, dirijorul Gabriel Bebeşelea, alături de Orchestra Filarmonicii, şi-au dorit aducerea la lumină a acestei părţi care a rămas neintepretată până la acest moment şi care va întregi astfel tabloul lucrării lui Toduţă.

Poema română, interpretată cu această ocazie în primă audiţie clujeană, este lucrarea cu care George Enescu a început să-și numeroteze compozițiile. A început-o pe la 15 ani, iar pe când avea 16 ani a avut deja premiera la Paris, cu cea mai mare orchestră din oraș, dirijată de Eduard Colonne, și, cu 44 de cronici favorabile, tânărul Enescu a devenit celebru „peste noapte”. În lucrare se simte clar dragostea pe care Enescu a purtat-o unei Românii în care și-a trăit primii șapte ani și după care a rămas mereu un nostalgic. Având o memorie ieșită din comun – se spune că dacă auzea ceva nu mai uita niciodată – Enescu a ținut minte, din frageda copilărie petrecută în țară, numeroase tablouri muzicale, motive, cântece, „hori”: Ce spui, mă?, Hora boerească, Hora „Șeapte scări”. Seara la ţară, o sărbătoare, o furtună nocturnă, răsăritul soarelui sunt doar câteva tablouri descrise muzicale de Enescu şi completate, la final, de o combinaţie caleidoscopică de dansuri populare româneşti. Modul în care compozitorul surprinde muzical trăsăturile ţării sale natale a captivat publicul încă de la prima sa audiţie mondială. Răsunetul succesului de la Paris a avut ecouri și în țară, iar regina Elisabeta a României l-a chemat la București, unde a fost întâmpinat de Suita Regală și de Consiliul de Miniștri. A organizat două concerte la Ateneu, unde a și debutat, la cei doar 16 ani, ca dirijor, dirijându-și propria lucrare. În finalul lucrării, Enescu a inclus Imnul regal.

Dacă anul anul trecut Ziua Naţională a fost celebrată de Filarmonica de Stat „Transilvania” la Viena, la Musikverein, anul acesta va fi sărbătorită la Roma, la Sala Sinopoli, unde, pe 28 noiembrie, Orchestra instituției a fost invitată să susţină un concert care marchează Ziua Naţională a României şi Centenarul Marii Uniri. Organizatorii acestui concert sunt Accademia di Romania din Roma, Ambasada României la Roma şi Institutul Cultural Român. Cu mici schimbări, programul va fi același cu cel oferit pe 23 noiembrie publicului clujean. În locul Concertului nr 1 pentru orchestră de coarde al lui Toduță se vor cânta lieduri de Nicolae Bretan, cu mezzosoprana Ruxandra Donose.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.