În fiecare dimineață, în drum spre birou, pe o străduță lăturalnică din Grigorescu, sunt nevoit să fac slalom printre rahați de câine. Asta pentru că niște iresponsabili nesimțiți nu sunt în stare să curețe după patrupedul din dotare, ceea ce mi se pare anormal pentru un oraș cu pretenții ca și Clujul.
Dragă iubitorule de câini, am înțeles, îți iubești câinele, te dai mare iubitor de animale, reacționezi ONLINE atunci când câinii sunt bătuți și chinuiți, semnezi petiții peste petiții împotriva eutanasierii, dar când vine vorba să faci un lucru cât se poate de normal, și anume să cureți după câinele tău, ți se duce dracului toată iubirea. De ce nu înțelegi, dragă iubitorul de câini, că e de datoria ta să și cureți după animalul tău când acesta se răhățește într-un parc, pe o alee sau direct pe trotuar. O vorbă veche mai din popor zice cam așa: Iubește-ți câinele, dar iubește-i și rahatul pe care îl lasă pe stradă!
Sunt pline trotuarele de rahați, majoritatea proveniți de la câini cu stăpân, unul mai mare, altul mai mic, iar unul a fost întins pe asfalt de vreun nefericit care a avut ghinionul să îl ia cu el sub talpă în drumul lui. Ca această stradă sunt zeci în tot orașul, chiar și în zona centrală, din Mănăștur până in Gheorgheni, din Mărăști până în Iris, prin parcuri, peste tot unde există un petec de iarbă sau asfalt, iar dacă ai ghinionul să calci într-unul, te-ai ales cu o fericire pe cap. Și ajungi acasă și te pui pe spălat, iar în timp ce speli rahatul de pe talpă, mai lași câteva cuvinte mai puțin ortodoxe, pentru că ce poți face altceva decât să înjuri autoritățile care nu îi amendează pe nesimțiții care nu au bunul simț să curețe după câinele lor și să îl înjuri pe proprietarul al cărui câine a făcut rahatul în care tocmai ai călcat. Și treci mai departe, iar a doua zi o iei de la capăt, cu același slalom printre rahații Clujului. La propriu.
Personal, m-am confruntat cu câteva persoane pe care le-am chestionat cu privire la acest aspect. Și m-am lovit de indiferență, de nepăsare, de lipsă de bun simț și respect. O doamna în vârstă pe care am intrebat-o cât se poate de respectuos de ce nu îi adună rahatul câinelui său, mi-a aruncat o privire plină de sictir și s-a dus mai departe, fără să mă bage în seamă, de parcă eu aș fi fost vreun dușman sau ceva. Un alt tânăr căruia i-am zis că e de bun simț să și curețe rahatul câinelui, mi-a retezat-o scurt: „Cum sa pun eu mana pe rahat, mi-e scârbă…”. I-am retezat-o si eu la randul meu: „E plină țara asta de necivilizați prost-crescuți”, apoi mi-am văzut de drum pentru că nu am avut nervi să mă cert. Proprietarilor de câini nu le place când le atragi atenția, nu le place când îi critici și se simt rușinați că le zici ÎN FAȚĂ că e de datoria lor să curețe rahatul după câine, așa că, trebuie să fim cât mai mulți care luăm ATITUDINE.Toți cei care ne simtim pur si simplu scârbiți de rahații câinilor care se află la tot pasul. Cu cât suntem mai mulți cu atât autoritățile vor începe să conștientizeze că e o problemă majoră și vor trece la acordat amenzi. Doar câțiva trebuie arși la buzunar și se vor învăța toți minte, sunt absolut convins de asta. Și nu cred că sunt singurul din orașul acesta sătul să vadă rahați de câine la tot pasul.
Să nu mă înțelegeți greșit, nu am absolut nimic cu câinii, îi îndrăgesc foarte mult, sunt un mare iubitor de animale, am un motan de 15 ani căruia îi curăț litiera în fiecare zi. Știu, cârcotașii vor spune că nu e același lucru să cureți rahatul de pisică dintr-o litieră cu rahatul de câine de pe stradă, știu, nu e același lucru, e adevărat, dar implică aceeași responsabilitate, de care toți iubitorii de animale trebuie să fie conștienți. Asta trebuie să înțeleagă toată lumea, că atunci când ai un animal de companie, ai și anumite responsabilități, iar una dintre aceste responsabilități este curățarea rahatului câinelui de pe stradă.
Când îi aud pe toți proprietarii cum se plâng că autoritățile locale nu pun la dispoziție mai multe locuri speciale pentru plimbat câini, mă apucă toți dracii! Si le adresez public o intrebare: Dragi ipocriți care sunteți ipocriți, văd că sunteți foarte vocali atunci când aveți un interes, dar de ce nu sunteți la fel de vocali când vine vorba despre rahații pe care câinii voștri îi lasă în urmă peste tot? De ce nu vă gândiți și la nefericiții care sunt nevoiți să facă slalom printre rahații pe care câinii voștri îi fac? De ce credeți că noi, nefericiții care nu avem un câine, trebuie să suportăm jegul pe care câinii voștri îl lasă pe străzi? De ce tăceți ca rahatul în iarbă și vă faceți că plouă atunci când cineva vă atrage atenția că este perfect NORMAL să îi curățați căcatul câinelui de pe stradă? Pentru că sunteti niște ipocriți și niste nesimțiți, și sunt cât se poate de domn când afirm asta. Dacă ai un câine și nu i-ai curățat niciodată rahatul de pe stradă, mesajul acesta îți sună și ție, indiferent cine ești! Sunteți al dracului de mulți în orașul acesta și, din păcate, în ultimii ani nu știu dacă am văzut maxim 10 persoane strângând după câine pe stradă. Pentru ei am toată stima și îmi scot pălăria în fața lor în semn de respect. Ei sunt un model pentru toată lumea și niște mici pionieri ai civilizației.
Nu înțeleg de ce e atât de greu să ieși din casă cu o punguliță la tine, să te apleci și să îi cureți rahatul câinelui? Chiar e un efort atât de mare? Dacă consideri că a te apleca să cureți rahatul de pe stradă e un lucru josnic și degradant, ești penibil/ă și nu meriți câinele pe care îl ai!
Îmi pare rău că sunt nevoit să abordez un asemenea subiect atât de „scârbos”, dar dacă am trăi într-o țară civilizată, cu oameni civilizați, în mod sigur nu am fi nevoiți să avem o asemenea discuție, însă nu trăim într-una, suntem în România, unde nesimțirea și lipsa bunului simț au ajuns, din păcate, să ne definească pe noi ca și popor.
Nu vreau să mai aud că vrem în Schengen. România nu are ce să caute în Schengen atâta timp cât e plină țara asta de necivilizați care nu au un minimum de bun simț să curețe după câinele lor pe stradă sau să își arunce chiștocurile de țigară la gunoi, o altă problemă care ține de „cei 7 ani de acasă”. E plin Clujul de idioți prost crescuți care s-au obișnuit să își lase chiștocul de țigară pe jos, în loc să îl țină până la primul coș de gunoi care le iese în cale. Din lene, din prostie și din lipsa de respect pentru spațiul public.
De ce nu îi critică nimeni pe marii iubitori de animale care își plimbă câinii pe malul Someșului și îi lasă să se răhățească peste tot, ipocriții care nu au o minimă decență să curețe după patrupedul lor și nu se gândesc că prin locul pe care ei își plimbă câinele se mai plimbă și oameni? De ce reprezentanții Poliției Locale încasează bani grei pe stat degeaba și plimbat prin oraș, în loc să își facă treaba pentru care sunt plătiți? E timpul să luăm atitudine împotriva nesimțirii și a prostului gust din orașul acesta. Noi, cei puțini. E timpul să forțăm autoritățile locale să înnăsprească controalele în locurile tradiționale de plimbat câini sau în parcuri și să înceapă să-i ardă la buzunar pe nesimțiții care nu au bunul simț să se aplece să curețe rahatul câinelui lor. Așa nu se mai poate.
Chiar atât de rău am ajuns, ca în anul de grație 2015 să fim nevoiți să facem slalom printre rahați, într-un „oraș de cinci stele”?
mesajul tau e prea lung si prea agresiv, plin de frustrari… asta e. dar e prea lung mesajul… helooooo, se aude??? e prea lung editorelul si nu prea gasesti rabdatori sa-ti citeasca sicriitura, toată. in plus, gulerul de la camasha din poza de tocilar, nu e calcat ok…, mnoa.