Pe o insulă din Spania, o limbă străveche ce constă în fluierături, care părea că stă să moară, are parte de o
renaştere.
La Gomera este una dintre cele mai mici insule din Canare. Despre originile limbii fluierate pe care unii dintre bătrânii locului încă o mai folosesc nu se cunosc prea multe. Se știe doar că, în secolul al XV-lea, atunci când primii coloniști au debarcat în La Gomera, cei care locuiau deja pe insulă – de origine nord-africană – comunicau cu ajutorul fluieratului.
Fluierăturile reproduceau limba indigenilor. Odată cu venirea spaniolilor, localnicii au adaptat fluierăturile la limba spaniolă.
„În această regiune, învățarea fluierăturilor nu ținea de plăcere. Era o obligație, o necesitate. Dacă nu știai să fluieri, trebuia să mergi pentru a transmite mesajul. Și, cum casele se află la mare depărtare una de cealaltă, iar telefoanele lipseau, fluieratul era cea mai bună soluție”, spune Lino Rodriguez, unul dintre locuitorii care stăpânesc la perfecție limba fluierată.
Numită Silbo gomero, limba constă în doar două vocale și patru consoane, toate fluierate. Fluieratul ajunge mult mai departe și necesită mult mai puțin efort decât țipatul, strigatul. De exemplu, un mesaj fluierat poate fi înțeles de o persoană aflată tocmai la 3,2 kilometri de „emițătorul” de mesaj, în condiții prielnice pentru formarea ecoului, cum sunt văile ori depresiunile.
Limba fluierată era intens folosită în anii 50-60, însă, în anii următori, mulți dintre locuitorii din La Gomera au emigrat în Tenerife, în căutarea unui loc de muncă. La începutul anilor 90, însă, silbo gomera a fost introdusă ca materie de studiu în școli. Elevii învață să stăpânească cele două vocale și patru consoane fluierate și, la finalul studiilor, cu degetele îndesate în gură, reușesc să transmită ce mesaj doresc, chiar propoziții întregi dacă e nevoie.
Silbo gomero nu este singura limbă fluierată din lume. Există astfel de „vorbitori” și pe insula grecească Evia, în orașul turcesc Kuskoy, într-un orășel din Pirineii Francezi și în mai multe comunități din Africa. Însă, notează BBC, silbo gomero este singura capabilă să reziste o perioadă mai lungă, timp în care lingviștii au ocazia să o studieze în detaliu.
