Clujean Rareș Iordache se declară dezamăgit de infrastructura inexistentă pentru biciclete și a susținut că va renunța la acest mijloc de transport din cauza lipsei de mentalitate și educație pentru acest transport alternativ.
Gata, mi-a ajuns. Eu am încercat, m-am străduit, dovadă stau km ăia buni adunați cu bicicleta prin orașul comoară Cluj-Napoca… timp de peste 3 ani. dar, nu, azi a fost ultima zi de biță prin oraș. nu mai încurajez pe absolut NIMENI să folosească bicicleta în Cluj, orașul nu este pregătit nici ca infrastructură, nici ca mentalitate. eu nu mai sunt dispus să risc absolut nimic, căci este un risc fiecare drum prin Cluj. punct! Mergeți prin oraș, traversați-l cu ce anume doriți, excepție bicicleta. A, da, cu mașina, că doar orașul ăsta e dedicat mașinilor!
Ne vedem tot în trafic, dar eu voi apela exclusiv la alergare/ mers. context: mergeam, nu foarte încet, pe prima bandă. nu m-am apropiat de trotuar întrucât erau doar ochiuri de apă și noroi. cu o cursieră, ghiciți ce ar însemna asta. nu fac 50 m, în spate, un individ vine în roata mea și-mi dă claxoane. îi fac semn să se uite că e nasol aproape de trotuar, să aibă răbdare 5-7 secunde până ce trec de zonă. nimic, mai acut, claxoane mai agresive.
Mă opresc, nu poate trece și îl întreb ce anume dorește și îi arăt din nou zona cu pricina. nimic, îmi face semne cu spume la gură că să mă dau la o parte din calea lui. în fine, ne-am schimbat niște impresii în mod repetat vreme de câteva sute de m. știți ce înseamnă să te trezești cu unul în roata din spate și cu claxoane băgate așa, la foc automat? no, vă zic eu: posibil accident. un ciclist se poate speria de o astfel de situație, își poate pierde echilibrul și se poate trezi sub roțile ăluia din spate. am făcut mereu apel la calm și înțelegere reciprocă, punând nota asta mereu: dragilor, șoferii sunt protejați de carcasa mașinii. încercați să gândți asupra acestui fapt”, a scris clujeanul pe Facebook.
